Uniunea Scriitorilor din România (U.S.R.) este succesoarea Societăţii Scriitorilor Români (S.S.R.). S.S.R. a fost creată în anul 1909 şi a funcţionat sub această denumire până în martie 1949. Ultimul preşedinte al S.S.R. a fost Victor Eftimiu. U.S.R. a apărut în 1949 prin fuziunea între S.S.R. şi Societatea Autorilor Dramatici.
Primele încercări de a crea organizaţii de scriitori în România datează după unele surse din 1821, 1827, 1831.
Începutul propriu-zis se face cu Asociaţia Literară Română din 1848, dar aceasta nu funcţionează.
Societatea Literară Română a fost fondată în 1866, inaugurată în 1867, transformată în Societatea Academică Română şi, ulterior, din 1879, în Academia Română. Preocupările de început ale Academiei au fost filologice, extinse apoi la domeniile ştiinţei, culturii şi artei.
Totuşi, prima Societate a Scriitorilor Români s-a ivit ca proiect în 1908 şi a fost pusă în funcţiune de o adunare generală de 47 de scriitori la 2 septembrie 1909. Comitetul de conducere al noii societăţi i-a avut ca preşedinte pe Mihail Sadoveanu şi ca vicepreşedinte pe Dimitrie Anghel. În 1911, noul preşedinte, Emil Gârleanu, a obţinut recunoaşterea S.S.R. ca „Persoană morală”. A urmat la conducere criticul Mihail Dragomirescu. În timpul primului război mondial, S.S.R a funcţionat în refugiu la Iaşi.
În perioada 1926-1932, Societatea Scriitorilor Români a fost condusă de Liviu Rebreanu, ales an de an timp de şapte ani consecutiv. A fost, în opinia istoricilor literari, cea mai fastă perioadă a S.S.R.
După 1944, s-au exercitat asupra S.S.R. presiuni politice din partea noii puteri. Conferinţa de fuziune între S.S.R. şi Societatea Autorilor Dramatici din martie 1949 marchează înfiinţarea Uniunii Scriitorilor din R.P.R. (ulterior „din R.S.R.”), ca instituție de utilitate publică, prin Decretul nr. 267 / 24 iunie 1949 al Prezidiului Marii Adunări Naționale, devenită Uniunea Scriitorilor din România în 1990.
În perioada 1949-1989, U.S.R. a funcţionat ca „organizaţie obştească şi profesională de creaţie”, fiind din punct de vedere legal subordonată statului şi finanţată de stat. Cu toate acestea, U.S.R. şi-a păstrat o autonomie de organizare şi de acţiune care a făcut din ea cea mai incomodă organizaţie recunoscută de statul comunist.
În U.S.R., alături de membri care urmau în scris şi atitudine linia politică oficială, făceau parte scriitori care şi-au păstrat independenţa de gândire şi originalitatea creaţiei. Între cele două grupuri au existat în această perioadă tensiuni şi chiar conflicte deschise şi, deşi avea de partea sa oficialităţile, grupul fidel acestora nu şi-a impus totdeauna dominaţia. Organele de conducere ale U.S.R. au fost alese prin vot secret şi şi-au păstrat o anumită independenţă faţă de partidul unic şi statul comunist.
În cadrul U.S.R. a funcţionat Fondul Literar, înfiinţat în iunie 1969, ca organism financiar de gestiune a drepturilor de autor şi de ajutor financiar pentru scriitori.
După 1989, U.S.R. a devenit o asociaţie de creatori, non-guvernamentală, non-profit şi apolitică, întreţinându-se prin autofinanţare. U.S.R. a cunoscut schimbări succesive ale statutului în funcţie de modificarea obiectivelor sale şi de evoluţia societăţii româneşti.
Primul statut care stipula independenţa politică a Uniunii Scriitorilor din România a fost adoptat în aprilie 1990. Au urmat amendări ale statutului în 1995 şi 1997. Cea mai recentă schimbare de statut a survenit în martie 2013.
U.S.R. a cuprins întotdeauna un număr relativ mare de membri, admişi la început cu mare uşurinţă, apoi tot mai greu pe măsură ce statul totalitar nu mai dorea extinderea acestei organizaţii care îşi manifesta opoziţia faţă de politica sa totalitară.
În 1956, U.S.R. număra 445 de membri titulari şi 144 de stagiari, ceea ce permitea organizarea de adunări generale ale Uniunii. Ulterior, s-au organizat conferinţe cu o anumită normă de reprezentare.
Ultima Conferinţă a U.S.R. din perioada comunistă a avut loc în 1981. După această dată, nu s-a mai organizat niciuna, ceea ce arată clar că în epocă existau temeri ale puterii legate de o asemenea manifestare.
Între 1982 şi 1989 nu au mai fost primiţi noi membri. După 1990, a urmat o creştere bruscă a numărului de scriitori admişi în U.S.R., Comisiile de Validare acţionând cu multă îngăduinţă. După anul 2000, s-a revenit la o exigenţă firească, întărită prin condițiile pentru admiterea în U.S.R., prevăzute prin Statutul din 2013.
Principalele obiective
În conformitate cu statutul său, Uniunea Scriitorilor din România este o asociaţie profesională de creatori, fără scop lucrativ sau patrimonial, de utilitate publică, având ca scop sprijinirea şi apărarea literaturii, a intereselor profesionale, economice, sociale şi morale ale scriitorilor. Ea înfiinţează şi susţine edituri şi publicaţii, încurajează traduceri din şi în limba română, premiază creaţiile literare valoroase, pregăteşte şi promovează acte normative privind profesiunea de scriitor.
De asemenea, U.S.R. înfiinţează şi administrează case de creaţie şi odihnă pentru scriitori, organizează muzee şi case memoriale, organizează schimburi culturale cu străinătatea, colocvii naţionale şi internaţionale.
U.S.R. se preocupă de protecţia socială a membrilor săi, acordându-le la nevoie ajutoare băneşti sau în natură.
Structura Uniunii Scriitorilor din România
În prezent, U.S.R. cuprinde 2600 de membri care activează în 19 Filiale organizate în România şi în Filiala Chişinău din Republica Moldova.
În Bucureşti, în martie 1972, a fost înfiinţată Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, în cadrul căreia funcţionau şase secţii, după genurile literare. Începând cu anul 2013, conform cu noul statut al U.S.R., cele șase secții au devenit Filiale independente, clasificate tot după genurile literare: Filiala București – Critică, Eseistică și Istorie Literară, Filiala București – Dramaturgie, Filiala București – Literatură pentru Copii și Tineret, Filiala București – Poezie, Filiala București – Proză și Filiala București – Traduceri Literare.
În U.S.R. pot fi admişi ca membri cetăţeni români şi cetăţeni străini care publică în limba română. Condiţiile de admitere presupun întocmirea unui dosar relevant ce conține:
- câte un exemplar din cărţile publicate, în număr de cel puţin trei (poezie, proză, teatru, inclusiv reprezentat, literatură pentru copii şi tineret, eseu, istorie, critică sau teorie literară şi traduceri în şi din limba română). În cazul autorilor deţinători ai premiului U.S.R., admiterea se poate face cu o singură carte;
- copii după cel puţin două cronici / recenzii pentru fiecare volum publicat, apărute în reviste literare importante (de preferinţă, revistele editate de U.S.R.), sub semnătura unor critici literari de valoare;
documente privind activitatea literară a solicitantului.
Primirea se face de către Comisia de Validare la propunerea Comitetelor de Filială şi se confirmă de către Consiliul U.S.R. Îndeplinirea condiţiilor privind calitatea cărţilor publicate cade în sarcina Comitetului Filialei şi apoi a Comisiei de Validare.
O Filială a U.S.R. poate fi înfiinţată dacă are cel puţin 50 de membri. În prezent, Filialele U.S.R. sunt: Alba-Hunedoara, Arad, Bacău, Braşov, Filialele Bucureşti, Chişinău, Cluj, Craiova, Dobrogea, Iaşi, Piteşti, Sibiu, Sud-Est, Târgu-Mureş, Timişoara.
U.S.R. editează nouă reviste literare: un săptămânal (România literară, la București), un bilunar (Helikon – publicație în limba maghiară, la Cluj) și șapte lunare (Viața Românească, Luceafărul de dimineață – la București, Apostrof, Steaua – la Cluj, Convorbiri Literare – la Iași, Ramuri – la Craiova, Orizont – la Timișoara). De asemenea, există alte publicații importante care au egida U.S.R.
Din anul 2015, revistele U.S.R. sunt finanțate printr-o lege specială, Legea 136 / 8 iunie 2015.
Organele de conducere
Adunarea Generală a U.S.R. (AG) reprezintă organul suprem de conducere al U.S.R. AG se convoacă în sesiune ordinară o dată la 5 ani, la solicitarea Preşedintelui. AG este compusă din membrii U.S.R. care îşi exprimă votul în cadrul adunărilor generale ale Filialelor din ţară şi din Bucureşti (AGF).
AG dezbate activitatea U.S.R., a Preşedintelui, a Prim-vicepreşedintelui şi a Vicepreşedintelui, precum şi a
Comitetului Director (CD) şi a Consiliului U.S.R. (CUSR) din perioada scursă de la AG precedentă. AG alege Preşedintele pentru un mandat de 5 ani, dar și poate revoca Preşedintele.
Între ședințele de AG, U.S.R. este condusă de un Consiliu format din reprezentanţii Filialelor din București și din țară, la care se adaugă, ca membri ai CUSR cu drept de vot, Preşedintele, Prim-vicepreşedintele şi Vicepreşedintele U.S.R. Consiliul alege comisiile de lucru ale U.S.R., şi anume: Comisia de Monitorizare, Suspendare și Excludere, Comisia Socială, Comisia de Onoare și Demnități, Comisia Minorităților, Comisia pentru Relații Externe, Comisia de Cenzori, Comisia de Monitorizare a Alegerilor. Consiliul U.S.R. are un mandat de 5 ani.
Organul de conducere operativă, cu atribuţii mai restrânse decât Consiliul, este Comitetul Director format din Preşedintele, Prim-vicepreşedintele şi Vicepreşedintele U.S.R. De asemenea, din CD face parte câte un reprezentant al Filialelor cu peste 150 de membri. CD îi numeşte, la propunerea Preşedintelui U.S.R., pe Directorul de Programe, Directorul de Imagine, Directorul Economic, Directorul Administrativ. CD alege membrii Comisiei de Validare. CD are un mandat de 5 ani.
Organele de conducere ale Filialei sunt următoarele: Adunarea Generală a Filialei (AGF), Comitetul Filialei şi Preşedintele Filialei.
Preşedinţi de la fondare
De la înfiinţarea Societăţii Scriitorilor Români, au fost preşedinţi următorii scriitori: Cincinat Pavelescu (1908-1909), Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu, Mihail Dragomirescu, G. Diamandy, Duiliu Zamfirescu, Corneliu Moldoveanu, Octavian Goga, Liviu Rebreanu, N.M. Condiescu şi N.I. Herescu (1939-1944).
Ultimul preşedinte al S.S.R., predecesoarea U.S.R., a fost Victor Eftimiu ales în 1944, vicepreşedinte fiind N.D. Cocea.
U.S.R. a apărut în 1949 prin fuziunea între S.S.R. şi Societatea Autorilor Dramatici, preşedinte de onoare fiind ales Mihail Sadoveanu, iar preşedinte activ Zaharia Stancu.
În perioada 1949-1989, sub noua denumire de U.S.R., Uniunea i-a avut ca preşedinţi, succesiv, pe Mihail Sadoveanu, Mihai Beniuc, Demostene Botez, Zaharia Stancu, Virgil Teodorescu, George Macovescu, Dumitru Radu Popescu.
Între 1962 şi 1967, U.S.R. a avut şi un preşedinte de onoare ales în persoana lui Tudor Arghezi, iar în 1972 pe Victor Eftimiu.
În 1990, după revoluţie, conducerea U.S.R. a demisionat. A fost ales preşedinte Mircea Dinescu, iar ca preşedinte de onoare Ştefan Augustin Doinaş.
Între 1996 şi 2000, U.S.R. l-a avut ca preşedinte pe Laurenţiu Ulici, iar între 2000 şi 2005 pe Eugen Uricaru. La Conferinţa Naţională din iunie 2005 a fost ales ca preşedinte Nicolae Manolescu, mandat reînnoit în noiembrie 2009 și în octombrie 2013.
Premii acordate
Uniunea Scriitorilor din România acordă anual premii membrilor, nemembrilor şi debutanţilor pentru volume apărute în anul calendaristic anterior.
Premiile U.S.R. sunt acordate de un juriu, ales de CUSR la propunerea CD, în ultima sa reuniune din an. Juriul este compus din 7 membri şi este ales pentru un mandat de un an. Juriile pot fi realese, în totalitate sau în parte, ori schimbate la încheierea mandatului.
Categoriile de premii U.S.R. sunt următoarele: Premiul Naţional, Cartea de poezie, Cartea de proză, Cartea de critică, eseu şi istorie literară, Cartea de dramaturgie, Cartea de literatură pentru copii şi tineret, Cartea de traduceri și Cartea de debut. Juriul are la dispoziţie două premii speciale. Există, de asemenea, două premii pentru literatură în limbi ale minorităţilor naţionale, acordate la propunerea Comisiei Minorităţilor.
Filialele U.S.R. acordă, de asemenea, în fiecare an, premii membrilor şi autorilor aflaţi la debut. Premiile Filialelor se acordă de către jurii compuse din 5 membri U.S.R, aleşi pentru un mandat de un an de către Comitetele de Filială. Pentru Filialele din Bucureşti, premiile se decernează într-o gală comună.
Majoritatea scriitorilor de valoare, membri ai U.S.R., au primit în cariera lor unul sau mai multe premii ale U.S.R.
De asemenea, U.S.R. acordă anual următoarele premii importante:
- Premiul Tudor Arghezi, acordat la Târgu Jiu;
- Premiul acordat la Turnirul de Poezie;
- Marele Premiu la Festivalul Național de Literatură FestLit de la Cluj;
- Premiul „Cartea Anului” acordat de revista România literară;
- Premiul „Cartea de proză a anului” de la Colocviul Național de Proză de la Alba Iulia;
- Titlul de Scriitorul Anului, la Iași.