Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor lansează seria de evocări Viața literară clujeană (1949-2014), evenimente care pregătesc aniversarea a 65 de ani de existență a Filialei clujene a USR.
Miercuri, 27 noiembrie, ora 12, la sediul Filialei, Cu Ion Brad despre viața literară clujeană de altădată.
Cu acest prilej, va fi lansat volumul Convorbiri cu Ion Brad, „din primăvară până în toamnă”, realizat de Ilie Rad, la Editura Eikon (apărut cu sprijinul Consiliului Județean Alba prin Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba).
Participă, alături de autori: Aurel Rău, Octavian Șchiau, Irina Petraș.
* * *
Ilie Rad, în Cuvântul înainte (Întâlnirea mea cu Ion Brad) la volumul de 512 pagini: „Abia în 2003, citind volumul epistolar Mircea Zaciu – Ion Brad, am citit un pasaj care m-a pus pe gânduri, pentru că mi-a arătat cât de ușor putem cădea pradă manipulărilor și mistificărilor de tot felul, prejudecăților și orgoliilor noastre. Astfel, într-o scrisoare din 24 august 1998, trimisă din Bonn, unde se stabilise între timp, Profesorul Mircea Zaciu îi scria lui Ion Brad, între altele: «Îți mulțumesc pentru urările de ziua mea, sosite acum două zile; au fost și primele urări venite din țară. De asemeni, pentru sinceritatea rândurilor tale. Da, e adevărat că am greșit fiecare (fiecare în alt fel), fiind concomitent victimele anturajului, ale mediului și împrejurărilor. Privite de la distanță, toate astea nu mai au importanța pe care le-am dat-o odinioară și îmi pare sincer rău că te-am îndurerat cu multe săgeți trase în direcția ta, în loc să fi avut, atunci, o clarificare frățească. Însă, iară, datorită insistențelor bunului nostru Maestru, Vlasiu, am reușit să trecem pragul adversităților și să ne dăm mâna.» [subl. Ilie Rad] (Mircea Zaciu; Ion Brad, Dialog epistolar. Ediție, cuvânt înainte și note de Maria Cordoneanu, Curtea Veche, București, 2003, p. 456). Atunci mi s-a luat și mie o piatră de pe inimă și mă gândeam cum aș putea repara adversitățile mele față de un OM care, îmi dau seama abia acum, a făcut atât de mult bine pentru cultura română (în condițiile unui regim dictatorial, în care alții au făcut mult rău, mergând până la arderea cărților incomode), în țară și în străinătate, care a ajutat, grație funcțiilor pe care le-a avut, atât de mulți oameni de cultură, care îi trimiteau apoi scrisori de mulțumire (o dovedesc cele patru voluminoase cărți de corespondență și memorii: Aicea, printre ardeleni, 2007;Dincoace de munți, 2008; Printre mii de scrisori, 2009, și Printre alte mii de scrisori, 2010, toate apărute la Casa Cărții de Știință), dar și alte volume memorialistice ale autorului sau relațiile cordiale pe care le are, și acum, cu toți scriitorii români. […] Acum am senzația că distanțele dintre Pănade și Nandra mea natală sunt foarte mici și că noi doi am copilărit în zariștea aceluiași sat. «Noi, copiii de țărani – îmi scria Domnul Ion Brad, în cea mai recentă scrisoare pe care am primit-o de la Domnia Sa, la Rusalii, 2013 –, am învățat de mici să luăm de la capăt fiecare brazdă, să punem semințele în pământ, cu speranța unei recolte salvatoare».”
Nota Editurii Eikon: Între sutele de cărți de interviuri, existente în cultura română, cartea aceasta va ocupa, cu siguranță, un loc distinct. În primul rând, prin faptul că este cel mai amplu dialog realizat vreodată cu un scriitor român, Ion Brad răspunzând, în peste 500 de pagini, la peste 190 de întrebări ale lui Ilie Rad.
În al doilea rând, cartea se constituie nu doar într-un interviu-fluviu, ci, prin modul în care este structurată, și într-un autentic „roman biografic” al lui Ion Brad, prin relevarea, în detaliu, a principalelor etape din cariera culturală, politică, diplomatică și literară a scriitorului: I. Copilăria, petrecută în zariștea satului Pănade; II. Din tragediile istoriei: Diktatul de la Viena (1940); III. „Licean… odinioară” și debutul literar în revista „Gând tineresc” din Alba Iulia (1940); IV. Martor la interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică (1948); V. Student la Cluj (1948-1952); VI. Secretar al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor (1953-1955); VII. Redactor-șef la revista „Cravata roșie” (1956-1958), redactor la „Luceafărul” (1958-1960) și la „Scânteia tineretului” (1960-1962); VIII. Secretar al Uniunii Scriitorilor din România (1962 -1965); IX. Participant la celebra Conferință pe țară a scriitorilor (februarie 1965); X. Deputat în Marea Adunare Națională (1965-1974 ), membru supleant (1965-1978) și membru plin (1978-1989) al CC al PCR. Redactor-șef adjunct la „Gazeta literară” (1965-1966); XI. Adjunct al șefului Secției de Cultură și Artă a CC al PCR (1966-1968); XII. Vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă – devenit Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1968-1973); XIII. Ambasador al României la Atena (1973-1982); XIV. Director în Ministerul de Externe (1982-1984); XV. Actor în scandalul „Dicționarului scriitorilor români”; XVI. Director la Teatrul „C.I. Nottara” (1984-1990); XVII. „Cum era să fiu, în decembrie 1989, singurul terorist cunoscut din România”; XVIII. Poet, romancier, dramaturg, memorialist, traducător, editor; XIX. Despre comunism și postcomunism. XX. Gânduri despre viață, creație și destin.
În al treilea rând, cartea se remarcă prin sinceritatea și obiectivitatea răspunsurilor lui Ion Brad, la multe întrebări delicate, incomode, dificile, pe care i le pune Ilie Rad. De asemenea, avem în vedere și publicarea, în premieră, a numeroase documente inedite, existente în arhiva scriitorului Ion Brad (scrisori, referate, cuvântări, fotografii alb-negru și color, texte facsimilate – 60 de imagini! – etc.), lămurirea unor date de istorie literară (debutul câtorva scriitori, aspecte ale luptei cu cenzura comunistă).