Liviu Comșia s-a născut la 31 ianuarie 1952, în Comăna de Jos, județul Brașov.
A fost absolvent al Facultății de Jurnalism, Universitatea din București.
Este cunoscut pentru activitatea de redactor responsabil al „Foii pentru Minte, Inimă și Literatură” – Gazeta de Transilvania.
A fost membru al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 2012.
Colaborări cu numeroase publicații, în special la: Astra, Oglinda literară, Gazeta de Transilvania, Drumul nou, Caligraf, Meandre. Membru în comitetele redacționale ale multora dintre aceste publicații.
A debutat cu povestirea Frunze de nuc, în 1972, în Astra, după ce publicistic debutase cu reportaj, în 1970, în Drumul nou.
Debutul editorial s-a produs mult mai târziu, în 1994, cu romanul Învinșii.
Premii literare: Premiul I la Concursul Național de Proză „Andrei Mureșanu”, 1986; Premiul pentru Debut „Darie Magheru”, acordat de Filiala Brașov a U.S.R., 1995; Premiul pentru Proză al Filialei Brașov a U.S.R. pentru romanul Iustina, 2013.
Operă: Învinșii, roman (1994); Scriitori roșioreni, critică literară (2008); Frica, roman (2009); Derută, povestiri (2010); Viața după Matei, roman (2011); Iustina, roman (2012); Popasuri la Canossa, critică literară (2013); Insomnii la Poarta Raiului, roman (2014) și 365 de zile sau Întâlnirile și revelațiile Mariei Magdalena (2015).
Referințe critice: Ovidiu Moceanu, Ion Topolog, Doru Munteanu, Florentin Popescu, Aurel Ion Brumaru, Constantin Blănaru, Emilian Marcu, Mircea Dinutz, Corneliu Vasile, Ștefan Vida-Marinescu, Iulian Chivu, Iulian Bitoleanu.