In memoriam Dumitru Radu Popescu
(19 august 1935 – 2 ianuarie 2023)
Prozator, dramaturg, poet și eseist, Dumitru Radu Popescu este una din marile personalități ale literaturii române postbelice.
A fost redactor-șef la „Tribuna” clujeană din 1970, apoi la „Contemporanul” din 1980, în fine, la „România literară” din 1988.
Președinte al Uniunii Scriitorilor din România (1981 – 1989).
Membru al Academiei Române din 1997.
În 1958 a debutat cu volumul de proze scurte intitulat Fuga, urmat, an de an, de numeroase altele, majoritatea romane și piese de teatru, pentru care a primit premii importante, între care Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor din România.
I-au fost consacrate articole, studii și monografii critice, semnate de toată floarea cea vestită a criticii literare românești. Opere ale lui au intrat în manualele școlare. Piesele de teatru au fost puse în scenă de regizori renumiți, în distribuții greu de uitat, bucurându-se de un mare succes.
Romancier puternic, Dumitru Radu Popescu este autorul unei fresce excepționale a satului românesc postbelic, zugrăvit în culori întunecate, potrivite împrejurărilor sociale și morale, în care un realism faulknerian se împletește cu o teribilă imaginație a răului, luminată rareori de pete de speranță. Protagoniștii sunt fie purtătorii nobili ai unor cutume străvechi, fie ființe malefice care distrug satul tradițional. Bătălia între bine și rău nu se termină niciodată în romanele scriitorului și, deși răul prevalează de fiecare dată, binele nu se lasă niciodată cu totul învins. Esența romanelor este morală. Dar romancierul este totdeauna obiectiv, chiar și în viziunea lui hiperbolică sau parodică asupra unei realități confuze, indescifrabile, tragice și comice totodată. Acest din urmă aliaj dă naștere unui original umor negru.
Lista operelor lui Dumitru Radu Popescu este următoarea:
Fuga, 1958; Zilele săptămînii, 1959; Fata de la miazăzi, 1964; Vara oltenilor, 1964 (primul roman); Somnul pămîntului, 1965; Dor, 1966; Duios Anastasia trecea, 1967; F, 1969; Prea mic pentru un război atît de mare, 1969; Acești îngeri triști, 1970 (prima piesă de teatru); Ploaia albă, 1971; Cei doi din dreptul Țebei, 1973; Piticul din grădina de vară, 1973; Vânătoarea regală, 1973; Căruța cu mere, 1974; O bere pentru calul meu, 1974; Teatru, 1974; Împăratul norilor, 1976; Ploile de dincolo de vreme, 1976; Virgule, 1978 (eseuri); Viața și opera lui Tiron B., vol. I; Iepurele șchiop, 1980, vol. II; Podul de gheață, 1982; Leul albastru, 1981; Cîinele de fosfor, 1982; 9, 1984; Rezervația de pelicani, 1983; Galaxia Grama, 1984; Orașul îngerilor, 1985; Teatru, I-II, 1985-1987; Moara de pulbere, 1989; Dragostea e ca și-o râie, 1994; Dumnezeu în bucătărie, 1994; Mireasa cu gene false, 1994; Truman Capote și Nicolae Țic, 1995; Paolo și Francesca și al treisprezecelea apostol, 1995; Complexul Ofeliei, 1998; B. Stoker și contele Dracula, 1998; Actori la Curtea prințului Hamlet, 1999; Săptămâna de miere, 1999; Dudul lui Shakespeare, 2000; Falca lui Cain, 2001; Călugărul Filippo Lippi și călugărița Lucrezia Buti, 2001; Pușca lui Caragiale, 2002; Cucul de fier sau grădarea raiului, 2004; Săptămâna cu 1001 de nopți, 2004; Ștefan cel Mare, 2005; Nopțile săptămânii, 2005; Domnul Fluture și doamna Fluture sau Paradisul, 2006; Un elefant se legăna pe o pânză de păianjen, 2007; Diavolul aproximativ sau ora de metafizică, 2008; Întoarcerea tatălui risipitor, 2008; Epistola către englezi, 2009; Pastorul sașilor, 2010; Opere, 2010.