I. DOSAR 20396/299/2018
Obiect: Înscrierea în Registrul special al persoanelor juridice, ținut de grefa Judecătoriei Sectorului 1, a mențiunilor privind persoana ce ocupă funcția de prim-vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România în mandatul 2018-2023, respectiv dl. Varujan Vosganian, așa cum rezultă din procesul-verbal al Consiliului USR din 05.05.2018.
Soluție prima instanța: Respinge cererea ca neîntemeiată.
Considerente încheiere prima instanță:
- „petenta nu are statut de utilitate publică și nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor OG 26/2000” (procesul-verbal din 05.05.2018 nu ar fi fost însoțit de dovezi privind alegerile din filiale și nu s-ar fi făcut dovada că la data de 05.05.2018 domnul Varujan Vosganian nu avea fapte înscrise în cazierul fiscal);
- Decretul 267/1949 este abrogat începând cu data de 15.01.1990 data intrării în vigoare a Decretului-Lege nr. 27/1990 (…)”.
- Mai mult, s-a reținut că, „de la data de referință 15.01.1990, Uniunea Scriitorilor din România devenea persoană juridică de drept privat supusă prevederilor legale în vigoare, ca orice altă formă de asociere, așa cum prevede neechivoc teza finală art. 1 din Decretul-Lege 27/1990 și avea obligația de a-și actualiza statutul prin raportare la normele de drept comun (…)”.
Apelul împotriva acestei încheieri: USR a arătat, printre altele, că încheierea apelată a fost pronunțată cu depășirea limitelor învestirii, precum și faptul că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a mai multor hotărâri judecătorești definitive din perspectiva considerentelor care dezleagă aspectele relative la regimul și natura juridică a Uniunii Scriitorilor din România, actele/normele de înființare și funcționare ale Uniunii Scriitorilor din România și efectele pe care acestea le produc.
Soluția din apel și considerentele acesteia: Deși Tribunalul București a respins apelul formulat de USR, a reținut că: „Vor fi astfel înlăturate considerentele încheierii din 28.11.2019 referitoare la analiza statutului de utilitate publică al Uniunii Scriitorilor, referitoare la analiza conținutului Decretului nr. 267/1949 și a abrogării sale, la efectele Decretului lege nr. 27/1990 care în mod evident nu făceau obiectul cauzei”.
Totodată, instanța de apel a respins apelul și a menținut soluția de respingere a cererii pentru considerentul că dl Nicolae Manolescu prin intermediul căruia s-a formulat cererea de înscriere, nu ar fi făcut dovada calității de reprezentant, prin extras din registrul special.
În concluzie, niciunul dintre considerentele pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. 20396/299/2018, de care se prevalează cei care conduc campania împotriva USR, nu mai există în prezent, față de înlăturarea acestora prin decizia pronunțată în apel.
Singurele considerente care produc efecte sunt cele ale deciziei din apel prin care s-a respins cererea pentru motivul că dl. Manolescu nu a fost înregistrat în registrul special.
Această chestiune vine în contradicție cu considerentele încheierii pronunțate în dosarul nr. 112387/299/2015* unde s-a respins cererea de înregistrare în registrul special a mențiunii că dl. Nicolae Manolescu este președintele USR.
Instanța a respins cererea cu motivarea că, față de regimul juridic al Uniunii Scriitorilor din România, care nu este o asociație, aceasta nu este supusă înscrierii în registrul special ținut de Judecătoria Sectorului 1. S-a reținut că acesta este un registru în care se înscriu exclusiv persanele care se înființează ca asociații si fundații în temeiul OG 26/2000 prin pronunțarea unei sentințe de dobândire a personalității juridice, nefiind cazul USR care a fost înființată prin Decretul 267/1949 și căreia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 85 din OG 26/2000 care prevăd că, persoanele juridice înființate prin acte de drept public rămân supuse reglementărilor speciale care stau la baza înființării și funcționării lor.
II. DOSARUL 18753/299/2017
Obiect: înregistrarea în Registrul special al persoanelor juridice ținut de grefa Judecătoriei Sectorului 1 a mențiunii potrivit căreia Uniunea Scriitorilor din România a fost înființată și recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică prin Decretul nr. 267/1949 și funcționează în temeiul Decretului-Lege nr. 27/1990 și propriului Statut, fiind aplicabile dispozițiile art. 85 din OG 26/2000.
Soluție prima instanța: Respinge cererea ca neîntemeiată.
Considerente încheiere prima instanță:
- Uniunea Scriitorilor din România nu ar mai avea statutul de utilitate publică conferit de Decretul 267/1949, acesta fiind pierdut, în opinia instanței, printr-o pretinsă abrogare integrală a Decretului 267/1949 care ar fi avut loc în mod tacit prin adoptarea Decretului-Lege 27/1990.
- Totodată, în continuarea acestui raționament, prima instanță a reținut că, de la data de referință 15.01.1990, Uniunea Scriitorilor din România devenea persoană juridică de drept privat supusă prevederilor legale în vigoare, ca orice altă formă de asociere, așa cum prevede neechivoc teza finală art. 1 din Decretul-Lege 27/1990 și avea obligația de a-și actualiza statutul prin raportare la normele de drept comun” (n.n. Legea 21/1924 și OG 26/2000).
Apelul împotriva acestei încheieri: USR a arătat, printre altele, că încheierea apelată a fost pronunțată cu depășirea limitelor învestirii, precum și faptul că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a mai multor hotărâri judecătorești definitive din perspectiva considerentelor care dezleagă aspectele relative la regimul și natura juridică a Uniunii Scriitorilor din România, actele/normele de înființare și funcționare ale Uniunii Scriitorilor din România și efectele pe care acestea le produc.
Soluția din apel și considerentele acesteia: Deși Tribunalul București a respins apelul formulat de USR, a reținut că: „tribunalul reține abrogarea Decretului nr. 267/1949 din perspectiva caracterelor juridice contradictorii cu principiile promovate imediat după adoptarea Decretului-lege nr. 27/1990. Nu trebuie să se considere însă că aspectul abrogării caracterului unicității și obligativității aderării doar la o singură asociație din Decretul nr. 267/1949 conduce la desființarea ori inexistența asociației Uniunii Scriitorilor. (…)Utilitatea publică a fost recunoscută expres ca menținută prin art. 85 OG nr. 26/2000. În toate încheierile și sentințele se afirmă existența valabilă a Uniunii, aceasta neputând fi considerată desființată după 1990, ci subzistând în continuare (…).
Această constatare nu înlătură însă prevederea expresă din art. 85 din OG nr. 26/2000 care a stabilit menținerea caracterului de utilitate publică în favoarea anumitor asociații - înfiinţate prin legi, ordonanţe, decrete-lege, hotărâri ale Guvernului sau prin orice alte acte de drept public. Se notează că Uniunea Scriitorilor din România face parte din aceste asociații, cărora OG nr. 26/2000 le-a recunoscut expres menținerea caracterului de utilitate publică. (…)
Singurul cadru legal în care se poate înregistra mențiunea caracterului de utilitate publică este OG nr. 26/2000, cu aplicarea procedurii prevăzute de acest text. (…).
Art. 85 OUG nr. 26/2000 exclude aplicarea sa persoanelor juridice consacrate a fi de utilitate publică prin decrete-legi, anterior anului 1990, prin urmare, o cerere de înregistrare în Registrul asociațiilor și fundațiilor a acestui caracter nu se impune, de la înființare asociația având caracter de utilitate publică. (…)
Prin urmare, singurul considerent care se impune a fi înlăturat din raționamentul primei instanțe este acela că petenta putea să solicite statutul de utilitate publică fie sub imperiul Legii nr. 21/1924, iar după intrarea în vigoare a OG nr. 26/2000 conform acesteia din urmă. Tribunalul va înlătura acest considerent, care nu se impunea a fi reținut. Art. 85 din OG nr. 26/2000 a recunoscut caracterul de utilitate publică asociațiilor înființate anterior prin decret, fără a fi nevoie să mai parcurgă procedura acordării și nici a înregistrării în registru a acestui caracter. (…)
Astfel, instanța a reținut că nu mai pot să producă efecte prevederile din Decretul 267/1949 care consacrau unicitatea USR și obligativitatea aderării doar la o singură organizație, față de prevederile actualei constituții referitoare la libertatea de asociere, fără însă să se considere că USR nu ar mai exista.
Totodată, s-a înlăturat argumentul primei instanțe referitor la pierderea caracterului de utilitate publică.
Cererea de înregistrare a fost respinsă pentru motivul că deși în mod expres s-a menținut prin art. 85 OG nr. 26/2000 caracterul de utilitate publică al USR, nu este necesară înregistrarea acestui caracter în registru.