Scriitorul și traducătorul George Popa a trecut în veșnicie pe 16 ianuarie 2021.
Născut pe 6 iulie 1923, în satul Neicu, suburbie a orașului Panciu – jud. Vrancea,
George Popa a debutat în 1963 în revista Iașul literar cu traduceri din Omar Khayyam și cu poeme originale în Iaşul literar, în anul 1965.
A colaborat cu poezii, articole de critică literară și traduceri la numeroase reviste:
Convorbiri literare, Cronica, România literară, Luceafărul, Viața românească etc.
A devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iași în anul 1970.
Volume publicate:
Poeme: Laudă formei, Ed. Tineretului, 1969; Constelaţia Hyperion, Ed. Junimea, 1978; Orfeu şi Euridice, Ed. Junimea, 1986; Iniţieri, Ed. Timpul, 1999; Înălţarea mai sus de sine, Ed. Cugetarea, 2002; Catrenele din Valea Vinului, Ed. Cugetarea, 2002; Meditaţii orfice, Ed. Cugetarea, 2003; Vitraliile Bunei Vestiri, Ed. Cugetarea, 2004; Învierea preludiilor, Ed. Panfilius, 2007; Poezii, Ed. Panfilius, 2008; Tratat de uimire, Ed. Panfilius, 2008; Cântec infinit, antologie, Ed. Princeps, 2011; Pe pagini de eter, Ed. Panfilius, 2012.
Studii eminesciene: Spaţiul poetic eminescian, Ed. Junimea, 1982; Prezentul etern eminescian, Ed. Junimea, 1989; Spiritul hyperionic sau sublimul eminescian, Ed. Universitas XXI, 2003; Libertatea metafizică eminesciană, Ed. Timpul, 2005; Deschideri metafizice în lirica eminesciană, Floare albastră, 2007; Luceafărul, treptele spiritului hyperionic, Ed. Arhip Art, 2010; Eminescu sau dincolo de absolut, Ed. Princeps, 2012; In principio fuit Eminescu, Ed. Panfilius, 2013.
Pentru cărțile sale, George Popa a fost distins cu: Premiul Filialei Iaşi pentru Opera Omnia, 2003; Premiul revistei Convorbiri literare pentru creația eseistică, 2004; Premiul Național „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru volumul Luceafărul treptele spiritului hyperionic, 2010.
Prin trecerea în veșnicie, Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Iași a pierdut un important scriitor și un excelent traducător.
