In memoriam
Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România anunţă cu tristețe stingerea din viaţă a scriitorului SZŐCS Géza, echinoxist, personalitate marcantă a scrisului maghiar din România.
Odihnească-se în pace!
SZŐCS Géza (21 august 1953, Tg. Mureş – 5 noiembrie 2020, Budapesta). Poet, dramaturg. Politician. Absolvent al Facultății de Litere UBB Cluj-Napoca, specializarea maghiară-rusă (1978). Debutează cu versuri în Utunk și Echinox în 1972. În perioada 1974–1978, redactor la Echinox, paginile maghiare, împreună cu Egyed Péter. După 1989, senator şi secretar general al UDMR, director al Editurii Erdélyi Híradó. Susţinător al tinerilor scriitori grupaţi în jurul revistei Előretolt Helyőrség (Avanpost). Din 2002, redactor, apoi şi editor al revistei A Dunánál (La Dunăre), Budapesta.
Volume: Te mentél át a vízen? (Tu ai trecut apa?), versuri, 1976; Kilátótorony és környéke (Turnul şi împrejurimile), versuri, 1977; Párbaj avagy a huszonharmadik hóhullás (Duelul), versuri, 1979; A szélnek eresztett bábu (Păpuşa izgonită), versuri, 1986; Az uniformis látogatása (Vizita uniformei), versuri, 1987; A sirálybőr cipő (Pantofii din piele de pescăruş), versuri, 1989; Históriák a küszöb alól (Istorii de sub prag), teatru, 1990; A vendégszerető avagy Szindbád Marienbadban (Ospitalierul sau Sindbad la Marienbad), versuri alese, 1992; A kisbereki böszörmények (Pecenegii de la Kisberek), piesă de teatru, 1995; Ki cserélte el a népet? (Cine a preschimbat poporul), piesă de teatru, 1996; Passió, texte, 1999; A magyar ember és a zombi (Ungurul şi creatura), teatru, 2003; Az allegóriás ember (Omul alegoric), versuri, 2003 etc.
Versuri apărute în româneşte, în traducerea lui Mircea Dinescu. Distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1976); Premiul Robert Graves (1986); Premiul József Attila (1991); Premiul Déry Tibor (1992); Premiul Bethlen Gábor (1993); Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj (1997); Premiul Irodalmi Jelen (2003); Premiul Méhes György (2006).