In memoriam Maria Crișan
Filiala București – Traduceri Literare anunță cu îndurerare că în ziua de 20 martie 2019 s-a stins din viaţă Maria Crişan (n. 1930), cercetătoare în domeniul culturii clasice, poetă şi traducătoare.
Mai mult decât simplu absolvent al unor studii de specialitate (Facultatea de Limbi şi Literaturi Clasice a Universităţii Bucureşti), Maria Crişan a fost un clasicist de vocaţie, un spirit studios şi analitic. O dovedeşte cu prisosinţă cercetarea ei susţinută şi tenace – întinsă pe decenii întregi – axată pe biografia, opera şi, în special, exilul lui Publius Ovidius Naso la Tomis, adică pe modul în care acest ultim segment existenţial s-a răsfrânt în creaţia unuia din marii poeţi ai antichităţii romane. În multele studii pe care i le-a consacrat şi din care amintim: Getia Minor în scrisorile din exil ale lui Ovidiu (Milano, 1980), Historisch-geographische Referenzen in „Tristia” und „Pontica” (Düsseldorf, 1993), Manuscrisul „Ponticelor” de la Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia (Bucureşti, 2003), Maria Crişan a apelat la o documentaţie luxuriantă, la un număr impresionant de mărturii arheologice, epigrafice, cartografice, lingvistice (toponimice), pe baza cărora a căutat să redefinească situarea istorico-geografică veridică a anticului Tomis ca loc de surghiun al lui Ovidiu, precum şi felul în care viaţa de zi cu zi a geţilor băştinaşi şi-a aflat reflectarea în poemele marelui exilat.
De o erudiţie similară se vădeşte lucrarea intitulată Localizarea cetăţii antice Troia (Bucureşti, 1996, cu versiuni în germană – 1997 și în engleză – 2004), în care Maria Crişan lansează şi argumentează o teorie nu mai puţin îndrăzneaţă privind amplasarea miticului sit.
Cealaltă mare, nobilă şi benignă „obsesie” a Mariei Crişan a reprezentat-o ardeleanul universalist George Coşbuc, analizat ca poet neo-clasic şi traducător de ales rafinament, în: Arta poetică la George Coşbuc (Bucureşti, 2000).
Din bogata bibliografie a autoarei se mai cuvin amintite: Cărturari nordici despre geţi şi limba lor scrisă (2002), Fals tratat de geto-dacă (2003), Probleme de etimologie (2011), precum şi Pagini de memorialistică (2014), în care se regăsesc şi versuri originale.
Demne de tot interesul sunt (şi) traducerile sale din Carolus Lundius: Zamolxis, primul legiuitor al geţilor (2002, 2004) şi din Aristofan: Serbările în cinstea Demetrei şi a Persefonei, respectiv, Cavalerii (montată la Teatrul Radiofonic, în regia lui Vasile Manta, cu Virgil Ogăşanu, Constantin Dinulescu, Eugen Cristea şi Constantin Codrescu, în rolurile principale).