In memoriam Gheorghe Mocuţa
A încetat din viaţă poetul şi criticul literar Gheorghe Mocuţa, născut la 5 iunie 1953, în Curtici (Arad), localitate pe care scriitorul nu avea să o părăsească niciodată.
A fost absolvent al Universităţii din Timişoara, licenţiat în filologie (română, franceză), în 1976.
Debutul său editorial, Câmpia secretă (Facla, 1986), propunea deja o voce lirică, în contextul momentului, inconfundabilă, adică rafinată vizibil cultural.
A fost redactor loial al revistei ARCA de la lansarea acesteia (ianuarie 1990). Aici, în Colecţia Revistei ARCA, i-au apărut şi cele două cărţi – îngerul ridică lespedea (1992) şi zăpada anului unu (1994) care îl vor impune în atenţia criticii literare. Au urmat alte şapte volume de poezie, ultimul, Salutări din Piaţa Reconcilierii (2016).
Cărţile sale de critică literară, cinci la număr, sunt centrate pe explorarea „Sistemului modei optzeciste”, cum se şi numeşte una dintre ele, iar jurnalul său intim, Cea mai bună dintre lumi/ Jurnal şi contrajurnal parizian (2011), este unul tensionat, dramatic, unul al luptei autorului cu o boală nemiloasă şi perfidă căreia nu-i cedează însă necondiţionat. Vestul apropiat se numeşte dicţionarul literar semnat de Gheorghe Mocuţa. Este cel al scriitorilor din Filiala Arad a Uniunii Scriitorilor din România. Ea pierde astăzi pe unul dintre cei mai valoroşi scriitori. Şi nu numai ea.