Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România anunţă cu tristeţe stingerea din viaţă a profesoarei şi scriitoarei Maria Vodă Căpuşan.
Maria Vodă-Căpuşan (30 decembrie 1940, Timişoara – 16 noiembrie 2017, Cluj-Napoca).
Teatrolog, eseistă.
Este fiica Vioricăi Vodă (născută Iuga), actriţă, strănepoată a lui George Bariţiu, şi a lui Ştefan Vodă, magistrat.
Liceul „George Coşbuc" (1953-1956) şi Facultatea de Filologie a UBB Cluj-Napoca (1956). Doctoratul în 1969 cu o teză despre teatrul francez contemporan.
Face carieră didactică universitară la Cluj.
Debutează în 1968 la „Tribuna” cu un articol despre Jean Cocteau, iar editorial în 1976 cu volumul Teatru şi mit. Este prezentă în „Steaua”, „România literară”, „Contemporanul”, „Ramuri” etc.
Volume: Teatru şi mit, Cluj-Napoca, 1976; Dramatis personae, Cluj-Napoca, 1980; Despre Caragiale, Cluj-Napoca, 1982; Teatru şi actualitate, Bucureşti, 1984; Pragmatica teatrului, Bucureşti, 1987; Camil Petrescu. Realia, Bucureşti, 1988; Accente, Cluj-Napoca, 1991; Mircea Eliade. Spectacolul magic, Bucureşti, 1991; Marin Sorescu sau Despre tânjirea spre cer, Craiova, 1993; Caragiale?, Cluj Napoca, 2002; Dictionnaire des relations franco-roumaines (în colaborare cu Marina Mureşanu-Ionescu şi Liviu Maliţa), Cluj-Napoca, 2003.
Traduceri: Marcel Brion, Homo pictor, prefaţă de Dumitru Matei, Bucureşti, 1977 (în colaborare cu Victor Felea); Petru Dumitriu, Zero sau Punctul plecării, Bucureşti, 1992 (în colaborare cu Horia Căpuşan); Mihai Eminescu, Poezii - Poemes, ediţie bilingvă, prefaţă de Mircea Zaciu, postfaţă de Tudor Ionescu, Cluj-Napoca, 1999 (în colaborare cu Ariadna Combes).
Prin dispariția Mariei Vodă-Căpușan, Uniunea Scriitorilor din România suferă o grea pierdere.