Filiala București-Poezie a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu profundă tristețe încetarea din viață, la vârsta de 100 de ani, a poetului și epigramistului Mircea Ionescu-Quintus.
S-a născut pe 18 martie 1917, într-o familie de vechi liberali, în Crimeea, unde familia se afla în refugiu, în timpul Primului Război Mondial. În perioada interbelică a urmat Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, iar după absolvirea din 1938 a lucrat ca avocat.
Mircea Ionescu-Quintus s-a înscris în PNL la vârsta de 19 ani. A luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, a fost deţinut politic în perioada comunistă, iar după Revoluţie, preşedinte al PNL, ministru al Justiţiei, deputat şi de două ori senator. El spunea că i-a avut ca mentori pe Nicolae Iorga şi pe Gheorghe Tătărescu. A primit numeroase distincții, ordine și medalii printre care: Coroana României cu spade și panglici, Virtutea militară, Steaua României și gradul de general maior în retragere. A primit ordine de stat ale Portugaliei și Danemarcei.
Ca autor de literatură, a debutat în Curierul Liceului Sf. Petru și Pavel în 1934 și editorial cu volumul Haz de necaz, în 1943, cu o prefață de Radu D. Rosetti. Dintre volumele sale amintim: Epigrame, Epigrame și epitafuri, Lacrima scoicilor, Cazul Dorin Condrea. Mărturie mincinoasă, Citație pentru un necunoscut (romane). A publicat două volume de memorialistică: Liberal din tată-n fiu și Moara dracilor.
Prin dispariția lui Mircea Ionescu-Quintus, literatura română se desparte de un veteran al ei, un autor cu spirit viu, resimțind o dureroasă pierdere.