S-a stins din viaţă Daniel Dimitriu.
Născut pe 17 iulie 1945, la Simeria, Daniel Dimitriu a absolvit liceul „Mihai Eminescu” din Iași, iar apoi Facultatea de Filologie a Universității din Iași.
Profesor de liceu, ulterior redactor al revistei „Convorbiri literare” aproape două decenii, a condus până în 1990 cenaclul Junimea al Muzeului Literaturii Române din Iași. După Revoluție a făcut și carieră universitară, la Catedra de literatură română și comparată a Universității din Iași.
A colaborat la reviste de tradiție, de la „Cronica” și „Ateneu” la „România literară”, „Tribuna” sau „Tomis”.
Pentru debutul editorial cu Ares și Eros (1978), criticul a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România. Opera sa numără alte contribuții importante, cu puncte de vedere novatoare și interpretări remarcabile, bine receptate de cei mai reprezentativi critici ai noștri: Singurătatea lecturii (1980), Introducere în opera lui Ion Minulescu (1984), Grădinile suspendate. Poezia lui Alexandru Macedonski (1988), Nichita Stănescu. Geneza poemului (1997).
Un subiect special de analiză și reevaluare a fost pentru el Bacovia, căruia i-a dedicat două cărți (1981, 1998), prima în două ediții.
Daniel Dimitriu a fost și traducător, Mituri și mitologii politice de Raoul Girardet, cu o prefață de Gabriela Adameșteanu, fiind publicată în românește în versiunea sa.
Prin dispariţia lui Daniel Dimitriu, Uniunea Scriitorilor din România, lumea literară și spațiul academic înregistrează o grea pierdere.