A plecat dintre noi, după o lungă și grea suferință, prozatorul Bárányi Ferenc.
S-a născut la 13 mai 1936, la Sânnicolau Mare, județul Timiş.
A absolvit Facultatea de Medicină din Târgu Mureş, doctor în stiinţe medicale.
A lucrat mai mulţi ani ca medic în Timişoara. A fost şeful secţiei ATI la Spitalul Municipal din Timişoara (1969– 1990), deputat în Parlamentul României (1990–2000) și Ministru al Sănătăţii (1998).
A fost membru fondator şi vicepreşedinte al Serviciului de Ajutor Maltez din România, Preşedintele Serviciului Internaţional pentru Salvarea Copiilor din România, membru al Uniunii Medicilor Scriitori Maghiari (1990), membru al Asociaţiei Christian Artists Europe (1992) și membru al Academiei Ungare de Ştiinţă (2000).
A colaborat la publicațiile „Szabad Szó”, „Új Szó”, „Előre”, „Magyar Szó”, „Utunk”, „Korunk”, „Brassói Lapok”, „Népújság”.
A publicat volumele Mindenki háziorvosa/ Medicul tuturor, Bukarest, 1974; Egyik nap olyan mint a másik/ Toate zilele sunt la fel, Timişoara, Editura Facla, 1976; Égbenyúló kockakövek/ Pietre cubice până la cer, Timişoara, Editura Facla, 1983 și Bucureşti, Editura Kriterion, 2002; Medicul tuturor, Bucureşti, Editura Kriterion, 1997.
A fost prezent în volumul colectiv És akkor eljött Hippokrates/ Şi atunci a venit Hipocrate, Timişoara, Editura Facla, 1976.
Pentru activitatea sa a fost distins cu premii importante precum: Szacsvay Imre dij (Budapesta 1992); Croix de l’Ordre Pro Merito Melitensi (Roma 1993); Crucea Roşie Română — 100 de ani (2000); Felsöszentiván 800 (2003).
Prin plecarea dintre noi a doctorului Bárányi Ferenc, comunitatea literară timișoreană pierde un coleg, un prieten și un om de suflet.
