Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor anunţă cu durere stingerea din viaţă a scriitorului şi profesorului Cornel Robu.
Odihnească-se în pace!
Cornel ROBU (n. 22 septembrie1938, Sighişoara – 27 octombrie 2016, Cluj-Napoca). Eseist, critic, teoretician 
literar SF. Facultatea de Filologie a UBB Cluj. Debut absolut: cu o recenzie la cartea lui Victor Kernbach Enigmele miturilor astrale (1970), în Steaua, Cluj, nr. 1, ianuarie 1971. Debut editorial cu antologia, în colab., Romanul românesc contemporan. 1944-1974 (1974).
Volume: Timpul este umbra noastră. Science-fiction românesc din ultimele două decenii, antologie comentată, 199l; TWELVE of the Best Romanian SF Stories. Selected and introduced by Cornel Robu, 1995; O cheie pentru science-fiction, 2004 (Premiul special al juriului Filiala USR Cluj); Paradoxurile timpului în science-fiction (2006), Scriitori români de science-fiction (2008), Teoria pierde omenia – Theory Kills Sympathy (2009). Ediţii din Victor Anestin (În anul 4000 sau O călătorie la Venus, 1986; O tragedie cerească, 2010; Puterea ştiinţei, 2010). A colaborat la vol. Colective: Scriitori români (1978), The Encyclopedia of Science Fiction (1993), Dicţionarul scriitorilor români, I-IV (1995-2002), St. James Guide to Science Fiction Writers (1996), Dicţionarul esenţial al scriitorilor români (2001) şi Dicţionar analitic de opere literare româneşti, I-IV (1998-2003), I-II (2007). A publicat studii şi eseuri pe teme de science-fiction în Foundation, 42/ 1988; 49, 1990; Solaris. Science-fiction et fantastique, Québec, Canada, 92/l990; The Encyclopedia of Science Fiction, edited by John Clute and Peter Nicholls, 1993; St.James Guide to Science Fiction Writers, Editor Jay P.Pederson, Detroit, 1996; Almanahul Anticipaţia, 1993-2000; Tribuna, Steaua, Echinox, Helion, Biblioteca Nova, Anticipaţia – CPSF (Colecţia „Povestiri ştiinţifico-fantastice”) etc.
Science-fiction-ul există pentru a ne procura ceea ce Sam Moskowitz şi alţii numesc „the sense of wonder”: ceva ce ne lărgeşte orizonturile minţii, nu importă în ce direcţie – peisaje de pe alte planete, ori interiorul unei artere văzut cu ochiul unei globule, ori cum e să te simţi deodată altceva faţă-n faţă cu o pisică... orice trăiri senzoriale inedite, pe care cititorul nu le poate experimenta pe propria-i persoană – astea-s grăunţele pe care le macină moara, asta-i tot ce fac cei care scriu science-fiction.” Aşa difuz şi confuz cum este, acest de două ori intraductibil „sense of wonder” reuşeşte totuşi să meargă direct la ţintă, reuşeşte să surprindă şi să spună ceea ce-şi propune să spună. Pentru mine, aşa cum le văd eu, cu ochelarii teoretici proprii, atât sense of wonder cât şi vertijul intelectual nu sunt altceva decât soluţii diluate pentru uz critic ale sublimului teoretic – esenţă prea „tare”, prea concentrată, pentru a se putea administra tale quale în cazuri individuale. „Senzaţia de uimire” din science-fiction dă o expresie mai difuză, mai „îndulcită” şi, critic, mai elastică, mai maleabilă, mai utilizabilă deci, aceluiaşi vechi concept şi aceleiaşi eterne trăiri estetice pe care o cunoaştem sub numele de „emoţie a sublimului”. În felul acesta, conceptul teoretic „sălbatic” „se domesticeşte” în instrument critic curent. (Cornel Robu, Fragment din cuvântul introductiv la antologia comentată Timpul este umbra noastră. Science-fiction românesc din ultimele două decenii, 1991)
Cornel Robu’s essay (Foundation, 42) is quite simply one of the most intelligent things I have read on sf for a long time. în fact, it quickens my faith that sf really is an international literature, and one of major philosophical an aesthetic relevance to this century. Robu is producing real theoretical insight – as Schlegel said of Spinoza, he is not just grinding us lenses, but new eyes to see with. […] Looking through the eyes of sf, we do begin to see the things anew, to make connections that were not there before, to challenge old comfortable compartments. It was with this kind of theoretical excitement that I read Robu’s essay. May it be a sign of things to come. (George Slusser, University of California).
O cheie pentru science-fiction este o construcţie teoretică pe cât de amplă, pe atât de temeinic articulată la nivelul ideilor, de unde şi o precizie, chiar o frumuseţe a demonstraţiei. Materialul cercetat este imens, iar explorarea lui se face cu o răbdare de benedictin. […] Piatra de boltă a acestei „catedrale” închinate SF-ului este, cum am mai văzut, conceptul sublimului, resuscitat din aparenta sa uitare şi descoperit cu bucurie, cu uimire chiar, ca fiind apt să explice specificul acestui gen „periferic”, dar şi relaţiile sale complexe cu alte zone de productivitate literară, inclusiv cu domeniul general al literaturii, aşa-numitul mainstream. (Mircea Opriţă)
Cornel Robu e un erudit subtil, sagace, o minte predispusă la sistematizări şi valorizare, care vine înspre science fiction dintr-un punct unde entuziasmul s-a decantat în luciditate analitică şi parti pris-ul, specific mai tuturor practicanţilor acestui gen, nu întunecă prin exclusivism şi intoleranţă o necesară distanţare critică, mai oportună în cazul SF-ului decât în orice alt domeniu, înrudit, al literaturii. (Ştefan Borbély)
Cornel Robu este teoreticianul cel mai strălucit pe care l-a dat această ţară literaturii ştiinţifico-fantastice universale. Cartea sa monumentală, O cheie pentru science-fiction (2004), reprezintă o abordare definitorie a acestui gen din perspectiva esteticii sublimului, iar ideile sale sunt citate în bibliografia specializată, dar mai ales prin intermediul rezumatelor în engleză care au apărut în diverse reviste nord-americane. Totodată, pe lângă colaborările la publicaţiile tipărite sau electronice specializate, Robu a participat la elaborarea diferitelor istorii şi dicţionare generale de literatură română, mulţumită cărora a reuşit să promoveze către un public literat mai larg un număr considerabil de opere reprezentative din categoria scrierilor speculative româneşti (Mariano Martín Rodríguez)