A plecat dintre noi, după o lungă şi grea suferinţă, poetul şi prozatorul Gheorghe Zincescu.
S-a născut la 4 septembrie 1946, în comuna Gheorghe Lazăr, judeţul Ialomiţa, şi a urmat Facultatea de Mecanică a Universităţii Politehnica din Timişoara.
A debutat în literatură în anul 1980.
De-a lungul vremii a colaborat la numeroase reviste şi publicaţii culturale, precum: Convorbiri literare, Luceafărul, Orizont, Reflex, Semenicul, Flamura, Steaua, Libertatea (Serbia).
A publicat volumele: Arşiţa amiezii, povestiri (1981); Ţara de foc, întâmplări şi prundişuri, versuri (1982); Platoşa de lumină, versuri (1984); Umbre amare / Traces ameres, poeme (1994); Privind în soare, poeme (1995); Crizanteme pentru Irene, nuvelă (1997); Iarna în rai, roman (2013) şi Proprietăţi în paradis, roman (2013).
A fost prezent în volume colective şi antologii: Prinos (1971), Cenaclul literar Semenicul (1974), Patria de lângă inimă (1977), Arc peste timp (1977), Atelier al cercurilor literare (1977), Întrebări la sfârşit de mileniu (1983), Flori lângă izvoare (1985), Oraşul cu poeţi (1995), Nichita, volum omagial, Reşiţa (1996).
Opera sa a fost distinsă cu numeroase premii regionale şi naţionale.
Prin dispariţia dintre noi a lui Gheorghe Zincescu, personalitate importantă a culturii din partea de vest a ţării, comunitatea literară reşiţeană şi cea timişoreană pierd un autor de valoare, un prieten devotat şi un om de o mare elevaţie intelectuală.