A plecat dintre noi, după o lungă şi grea suferinţă, prozatorul, publicistul şi editorul Mihai Moldovan.
S-a născut în 31 mai 1950, la Sicheviţa, judeţul Caraş-Severin.
A fost, pentru o lungă perioadă de timp, director al Casei de Cultură „Mihai Eminescu“ (redenumită „George Motoia Craiu“) din Oraviţa, redactor-şef al revistei literare „Confluenţe“ şi coordonator al Taberei de literatură de la Oraviţa – Ochiul Beiului.
A publicat volumele: „Mărturisirea de pe munte“, povestiri (1995); „Statuia din Valea Tăcerii“, povestiri (1998); „Aruna şi cartea obsesiei“, proză scurtă (2000); „Tronul“, roman (2002); „Minune sau fascinaţia plăsmuirii“, jurnal (2006); „Nevoia de excursie“, (2007) şi „Provocări ideative“, interviuri (2009).
A fost distins cu titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Oraviţa.
Prin dispariţia lui Mihai Moldovan, comunitatea literară timişoreană pierde un camarad de nădejde, un prieten nepreţuit şi un coleg de o rară generozitate.