S-a stins din viaţă colegul nostru Efim Tarlapan.
Odinească-se în pace!
Condoleanţe soţiei sale, scriitoarea Zina Cenuşă.
Efim Tarlapan (17 mai 1944 Măgurele-Bălţi, Basarabia – 9 decembrie 2015, Chişinău). Epigramist. Autor de literatură satirică şi pentru copii. Facultatea de Filologie – ziaristică, Chişinău (1970) şi Şcoala Superioară de literatură din Moscova (1987). Debut absolut în Tinerimea Moldovei (1968).
Volume: Scuzaţi pentru deranj..., 1974; Zâmbete cu supliment..., 1987; Atlas comic, 1990; Buturuga mică…, 1993; Dioptrii pentru ochelari de cai, 1995; Stihuri marţiale, 1999; Alfabetul ghicitoare, 1999; Toporul taie închinându-se…, 2000; Îngerii din cerul gurii, 2003; Cu poante pre moarte călcând, 2005; Epigrama daco-romană contemporană, 2005; O antologie cronologică a aforismului românesc de pretutindeni, 2005; Pro-scris, 2005; Marea antologie a epigramei româneşti, de la bijuterii folclorice la performanţe clasice, 2005; Câte-o poantă de căciulă..., antologie cronologică de epigramă românească şi universală, 2007; Cupidon – copil de… ţâţe, râsete epigramatice de dragoste şi divorţ, 2008; Cu muza altora în braţe..., o antologie a parodiei româneşti de pretutindeni, 2008; Cu mâţa-n carte…, antologia parodiei româneşti, de la începuturi până azi, 2009; Râsul lumii, la români, antologie de epigramă străină, 2010; Cu tămâia în Infern, 2014. Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.
Premiat la Concursul Internaţional de Aforisme de la Torino, 2014, pentru aforismul: „Poporul care îşi uită Istoria rămâne chiar şi fără Geografie”.
Teiul: La Eminescu versu-mi place, / Dar şi-acel tei nemuritor, / Căci ştiu: nicicând nu se va face / Din ramu-i… coadă de topor.
Genul umorului practicat de Efim Tarlapan e mai aproape de învăţătura morală decât de cauza morală; râzând, el de fapt povăţuieşte, dă sfaturi practice, întocmeşte o carte de învăţătură, o nouă Poveste a vorbei (Mihai Cimpoi)