Viorel Ştirbu s-a născut în Buciumi, judeţul Sălaj, la 2 octombrie 1940.
Absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Cluj-Napoca, lucrează la Turda ca redactor la ziarul „Turda Nouă“, director al Teatrului de Stat din Turda (1967-1971), apoi este referent la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ (1971).
Stabilit la Bucureşti, va fi redactor la „Tribuna şcolii“ (1972), secretar literar în cadrul Institutului de Cercetări Etnologice şi Dialectologice (1973-1985), redactor principal la „Urzica“ (1985-1987), director la Uniunea Scriitorilor din România (1987-1990), redactor la revista „Luceafărul“ (1990) şi redactor-şef la ziarul „Viitorul Românesc“ (1991). În 1992 înfiinţează Editura Viitorul Românesc, unde este director.
Debutează la „Tribuna“, în 1965, cu proză originală, iar editorial cu volumul de schiţe şi povestiri Un septembrie frumos, apărut în 1967. Publică apoi proză apropiată de factura celei poliţiste în romanul Însemnările agentului Adam (1968) şi nuvelele din Urma (1972). Romanele următoare diversifică temele abordate: depersonalizarea şi alienarea omului: Cortegiul (1969), implicaţiile fanatismului religios: Canionul (1975).
În 1976 apare Marele Sigiliu, un roman monumental dedicat revoluţiei române din 1848, care îl are în centrul atenţiei pe Nicolae Bălcescu şi tovarăşii săi de idei şi fapte. „E o datorie a timpului nostru să ne rescriem şi istoria adevărată“, scria Mihai Gafiţa în prefaţa primului volum.
„Cartea lui Viorel Ştirbu dă o mare amploare universului care se leagă de locul şi rolul naţiunii române în contextul european, pe de o parte, de puterea populară instaurată prin revoluţie şi preocupată să constituie conştiinţa naţională şi naţiunea şi, în sfârşit, de ideea unităţii naţionale a românilor. Toate acestea în principal prin Bălcescu, dar nu numai el.“, continuă Mihai Gafiţa.
Urmează Pe urmele lui Alexandru Ioan Cuza (în colaborare cu Dan Bogdan, 1985) şi volumul de nuvele Ce departe e dimineaţa aceea… (1989).
Colaborează la „Tribuna“, „Steaua“, „Luceafărul“, „Viaţa Românească“, „Vatra“, „Convorbiri Literare“, „România literară“.
Între 1995 şi 2003 publică Moara de Nisip, continuată cu ediţia Vămile Damascului sau Moara de nisip şi Moara de vorbe sau Iisus Tămăduitorul, un roman a cărui acţiune se întinde pe mai multe decenii ale istoriei noastre recente, explorând, prin personaje exponenţiale, transformarea societăţii contemporane.
Ciclul „Morilor“ este reunit într-o ediţie nouă – a II-a şi cea definitivă – sub titlul „Moara de nisip“, vol. 1 şi 2, Editura Verus, Bucureşti, 2009.
În 2015 publică Scriitori de viaţă lungă, un volum cu caracter memorialistic şi care povesteşte întâmplări cu şi despre scriitori români afirmaţi şi care au făcut carieră în ultima jumătate de secol.
Opera literară:
- Un septembrie frumos, Bucureşti, 1967;
- Oameni singuri, Bucureşti, 1968;
- Însemnările agentului Adam, Bucureşti, 1968;
- Cortegiul, Bucureşti, 1969;
- Urma, Bucureşti, 1972;
- Canionul, Cluj Napoca, 1975;
- Marele Sigiliu, prefaţă de Mihai Gafiţa, Bucureşti, I-III, 1976-1980; ediţia I-II, Bucureşti, 1987;
- Pe urmele lui Alexandru Ioan Cuza (în colaborare cu Dan Bogdan), Bucureşti, 1985;
- Ce departe e dimineaţa aceea…, Bucureşti, 1989;
- Anchetă de iarnă, I-II, Bucureşti, 1991;
- Paznici la drumul mare, Bucureşti, 1992;
- Moara de nisip, Bucureşti, 1995; ediţia (Vămile Damascului sau Moara de nisip), Bucureşti, 2003;
- Iisus Tămăduitorul, Bucureşti, 2000, ediţia (Moara de vorbe sau Iisus Tămăduitorul), Bucureşti, 2003;
- Scriitori de viaţă lungă, Râmnicu Vâlcea, 2015
Prin dispariţia lui Viorel Ştirbu, literatura română de astăzi suferă o grea pierdere.