A plecat dintre noi poetul, romancierul şi jurnalistul de excepţie Valeriu Armeanu.
Născut la 23 mai 1946, în comuna Giroc, judeţul Timiş, a debutat în literatură în 1960 şi a colaborat la importante reviste culturale, precum Luceafărul, România literară, Tribuna, Steaua, Orizont, Familia, Flacăra etc.
A publicat volume de poezie, romane, cărţi de reportaje şi literatură pentru copii: Să visăm (1970), Imn la cetatea luminii (1974), Odihna lacrimii (1977), Lanul cu vedenii (1978), Neguţătorii de triluri (1979), Vanităţi (1980), Azilul de cuvinte (1983), Poeme (1989), Repulsii (1997), Trei basme pentru Măriuca (1999), Lanul cu vedenii (antologie, 2001), Violete de Parma (2004), Peripeţiile lui Carapancea şi Garagancea (2005), Fuga din Sodoma (2007), Drumul spre Emaus (2012), Hoţii de fulgere (2012), Elegii (2012), Şapte melanholii din Fanar (2013), Vânare de vânt (2013), Ghiaurul (2013), Exil (2014).
Prin dispariţia lui Valeriu Armeanu, comunitatea literară românească pierde un autor redutabil aflat în plină efervescenţă creatoare, un om de cultură deosebit şi un coleg iubit şi apreciat în egală măsură de critica literară şi de cititori.