Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România anunţă cu durere încetarea din viaţă a excelentei traducătoare şi poete Anamaria Pop.
Anamaria Pop (n. 7 aprilie 1952, Turda/Cluj – d. 7 iulie 2015, Szalkszentmarton, Ungaria).
Facultatea de ziaristică, Bucureşti (1979). Debut absolut în Tribuna, 1968.
Volume: Castelul din siclame albe, versuri, 1972; Pasul corbilor, versuri, 1980; Corida, versuri, 1983; Trăgătorul la ţintă, versuri, 1999. Prezentă în antologiile Romanian Poems, 1972, Questions at the Turn of the Millenium, 1984.
Traduceri din limba maghiară: Gizella Hervay, Amprente, poeme, 1988; Péter Esterházy, Verbele auxiliare ale inimii, roman, 1997, ed. a II-a, revăzută, 2007; Árpád Göncz, Moştenirea, nuvele, teatru, eseu, 1998; Endre Kukorelly, Malul-Memoria, roman, 1999; Géza Szőcs, Rănită, sepia, poeme, 1999; Péter Nádas, Sfârşitul unui roman de familie, roman, 2001; László Bitó, Cheile Raiului (Avraam şi Isaac – Învăţăturile lui Isaac), roman biblic, 2001; Péter Esterházy, O femeie, roman, 2002; ed. a II-a, revăzută, 2008; Béla Pomogáts, Reconstruirea podurilor – maghiarii şi românii, eseuri, 2002; Magda Szabó, Abigél, roman, 2003; György Méhes, Gina, roman, 2004; Imre Kertész, Altcineva, jurnal-eseuri, 2004; Imre Kertész, Drapelul englez, proză scurtă, 2004; Sándor Márai, Lumânările ard până la capăt, roman, 2004; ed. a II-a, revăzută, 2011; Katalin Thuróczy, Anotimpul V, teatru, 2006; Attila Bartis, Tihna, roman, 2006; Sándor Márai, Moştenirea Eszterei, roman, 2006; László Bitó, Eutelia – Eutanasia: o viaţă mai fericită – o moarte demnă, studiu, 2007; Péter Esterházy, Harmonia cælestis, roman, 2008; Péter Esterházy, Ediţie revăzută, roman, 2008; Sándor Márai, Turneu la Bolzano, roman, 2008; Péter Esterházy, Privirea contesei Hahn-Hahn, roman, 2009; Péter Esterházy, Cartea lui Hrabal, roman, 2009; Péter Esterházy, Rubens şi femeile neeuclidiene, teatru, 2009; Péter Nádas, Rănile bătrânului continent, eseuri, 2010; Péter Esterházy, La început eram încă un om normal – Dialog cyberspaţial între Iolanda Malamen şi Péter Esterházy, 2010; András Forgách, Cheia, teatru, 2010; Péter Nádas, Apocalipsa memoriilor (I-II), roman, 2011.
Piese de teatru: KatalinThuróczy: Joi sărbătoare, Radio Târgu Mureş, 2004, premieră radiofonică (regia: Alina Nelega); Katalin Thuróczy, joi. megaJoy, Teatrul Odeon, Bucureşti, 2006, premieră absolută (regia: Radu Afrim); Katalin Thuróczy, Scara pisicii, Teatrul Naţional „V. Alecsandri”, Iaşi, 2007, premieră absolută (regia: Irina Popescu-Boieru); Péter Nádas, Înmormântarea, Teatrul de Comedie, Bucureşti, 2008, premieră naţională (regia: László Bocsárdi); Katalin Thuróczy, Cutia Pandorei, Teatrul „Fani Tardini“, Galaţi, 2010, premieră absolută (regia: Eugen Făt); Katalin Thuróczy, Scara pisicii, Teatrul Naţional Bucureşti, 2010, premiera (regia: Irina Popescu-Boieru).
Traduceri din limba română: Alina Nelega, Decalogul după Hess (Rudolf Hess tízparancsolata), Teatrul Naţional, Pécs, 2004, premiera (regia: József Péter Bodonyi); Teatrul de Cameră din Arad, 2008, premieră (regia: Ernő Tapasztó); Alina Nelega, Amalia respiră adânc (Améli sóhaja), Teatrul „Aranytíz“, Budapesta, 2009, premiera (regia: László Gali).
Premii: Premiul Déry Tibor − acordat de Fundaţia Déry Tibor din Budapesta (pentru traducerea: Verbele auxiliare ale inimii de Péter Esterházy), 1998; Premiul Kosztolányi (pentru traduceri) – Pen Club din Ungaria, 2004; Premiul Sindbad – pentru prietenii literaturii maghiare, acordat de Liga Scriitorilor Maghiari din Transilvania – Cluj, 2004; Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru traducere din literatura universală (pentru traducerea: Harmonia cælestisde Péter Esterházy), 2009.
Poezia de debut a Aneimaria Pop aminteşte pe cele două mari poete ale veacului nostru: E. L. Schüler şi E. Södergran. Debutul ei e surprinzător de matur, pentru că nu mai trece prin acea fază imagist-senzorială pe care, în general, o cunoaşte orice poezie feminină. Chiar dacă nu are încă transparenţa lirismului celor două cântăreţe ale erosului, amintite mai sus, Anamaria Pop se apropie de ele prin sensibilitatea stranie, în care bucuria erotică primeşte chipul întunecat al frumuseţii. E firească şi spontană, pasională şi dramatică, somptuoasă şi enigmatică. Poemele sunt, în majoritatea cazurilor, ritualuri pline de fast, din care lipseşte, însă, artificiul. (Mihai Neagu [Petru Poantă])
Sunt cărţi în care, fie şi neştiind nimic despre autorul lor, simţi încă de la primele rânduri gheara leului. Chiar dacă aparent cât se poate de obişnuite, aceste fraze inaugurale poartă în ele un nu ştiu ce prevestitor: eşti avertizat prin semnale inefabile că ai pătruns în universul unui familiar al marilor altitudini. După care, cu toate antenele desfăşurate, anticipezi voluptatea de a-l urma. Secretul acestui gen de seducţie cred că e cel divulgat de Marguerite Yourcenar: capacitatea de a afla la timp, adică de la început, tonul just. Este apanajul talentelor genialoide, printre care se numără neîndoielnic şi cel al lui Sándor Márai. El ni se revelează deocamdată printr-un roman, Lumânările ard până la capăt, deloc voluminos, dar de o frapantă profunzime şi complexitate. […] Aminteam la începutul acestor însemnări de gheara leului. Trebuie adăugat că această senzaţie de forţă creatoare ieşită din comun ar fi rămas imperceptibilă fără o traducere pe măsură. Versiunea românească a romanului lui Sándor Márai e semnată de doamna Anamaria Pop, a cărei competentă contribuţie la cunoaşterea literaturii maghiare în România e de acum de o stimabilă notorietate. (Radu Ciobanu)
Provocatoare, bogată în idei şi polemică la adresa comodităţilor morale şi intelectuale, cartea poate fi citită şi ca un manifest al bunului-simţ, menit să restabilească limpedea judecată şi încrederea în valori. Anamaria Pop, excepţionala traducătoare a paginilor de faţă, a făcut mai mult decât să traducă într-o limbă română impecabilă: ea a selectat din eseistica lui Péter Nádas în aşa fel, încât ne-a oferit un portret extraordinar de viu şi de coerent al acestui mare autor contemporan, pentru care scrisul este o formă de opoziţie şi un mod de a se defini pe sine ca intelectual critic. Volumul de eseuri Rănile bătrînului continent constituie jurnalul sui generis al unui martor incomod, dar imposibil de ignorat, al erodării tuturor valorilor pe care s-a constituit, de-a lungul secolelor, Europa. O carte provocatoare la fiecare pas, imposibil de rezumat, o carte de citit şi de recitit periodic. (Carmen Muşat)