In memoriam Sergiu Adam (16 iulie 1936, Cosmeşti, judeţul Galaţi – 26 februarie Sergiu Adam2015, Bacău).
Poet, prozator şi traducător. Fiul Anei (născută Popovici), muncitoare, şi al lui Teodor Adam, preot. După ce a absolvit Facultatea de Filologie-Istorie a Universităţii din Iaşi (1958), a funcţionat ca profesor de limba română (1958-1961), metodist la Casa Regională a Creaţiei Populare din Bacău (1964-1965), iar din 1965 redactor la revista „Ateneu” din Bacău, unde, începând cu 1990, a fost redactor-şef. Debut în revista „Flacăra Iaşului”, cu poezie, în 1954. Prezenţă discretă în lumea literară, definitiv legat de revista băcăuană „Ateneu”, Sergiu Adam s-a remarcat ca un introspectiv, urmăritor de aventuri regresive, elegiac în cadrele „vitaliste” ale poeziei şi atent la meandrele psihologice chiar în plin dinamism epic.
A debutat (sub un moto din Mateiu I. Caragiale) cu volumul Ţara de lut sau Scrisorile blândului şi însinguratului Sergiu Adam către mult prea iubita lui soaţă, Doamna Otilia, apărut în 1971. Alte volume (selectiv): Gravuri (1976); Iarna, departe… (1976); Chipuri şi voci, 1984; Peisaj cu prinţesă (1987); Scrisori din Ţara Cocorilor Albi, 1994; 2001.
Traduceri: Rimma Kazakova, Brazii ninşi, prefaţa traducătorului, 1973; M.S. Kolesnikov, Richard Sorge aşa cum a fost, 1977 (în colaborare cu T. Ionescu); Felix Iusupov, Moartea lui Rasputin, 1991 (în colaborare cu T. Ionescu). Este primul traducător în româneşte al romanului O zi din viaţa lui Ivan Denisovici de Alexandr Soljeniţân („Secolul 20”, 1964).
Plecarea lui Sergiu Adam, la 79 de ani, a îndoliat societatea scriitorilor şi cititorilor care l-au apreciat ca reper al vieţii culturale băcăuane şi nu numai. O amintire frumoasă, sensibilă, cât mai îndelungată siluetei sale de graţie bacoviană!