A trecut în nefiinţă la sfârşitul anului trecut un scriitor de excepţie din Filiala Piteşti a Uniunii Scriitorilor din România: Andrei Grigor, pseudonimul literar al profesorului universitar Nicolae Ioana de la Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi.
Nicolae Ioana s-a născut în 24 mai 1953 în Moreni şi a absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română din cadrul Universităţii Bucureşti în 1978, obţinând titlul de doctor în Filologie în 1995, cu o teză despre prozatorul său îndrăgit Marin Preda. A urcat toate treptele devenirii profesionale în cadrul universităţii gălăţene, ajungând decan al Facultăţii de Litere în 2004, apoi director al Centrului de Cercetări de Istorie şi Teorie literară al Academiei Române – Institutul „George Călinescu” şi expert evaluator în Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.
Prozator din ramura întârziată a optzeciştilor, a debutat abia în 1993, cu volumul de proză scurtă Cazarma cu ficţiuni, după ce fusese inclus în volumul colectiv Debut ’86. Cucerit apoi de cariera de perspicace critic şi istoric literar, a publicat numeroase studii şi cronici literare în revistele: “Vatra”, “Interval”,, “Contrapunct”, “Adevărul literar şi artistic”, “Literatorul”, “Caiete critice” (ca redactor). Cărţile n-au întârziat să apară, începând cu micromonografiile din 2001-2002, Fănuş Neagu şi Eugen Simion (în acelaşi an) şi Eugen Lovinescu, editate în vestita colecţie “Canon” a Editurii Aula, condusă de regretatul poet Alexandru Muşina. După Marin Preda – incomodul, din 1996, revine asupra pasiunii pentru viaţa şi opera lui Preda în studiile: Căruţa lui Moromete, 2001; Romanele lui Marin Preda, 2002.
O carte aparte în bibliografia sa împletită cu a modelului de critic literar asumat este În ariergarda avangardei (Eugen Simion – convorbiri cu Andrei Grigor), din 2004 (ediţia a II-a adăugită, 2012). Eugen Simion se vădeşte un confesiv moderat şi, prin urmare, lui Andrei Grigor îi trebuie multă pacienţă şi ocol strategic spre a-l determina la rememorarea propriei vieţi în paralel cu viaţa literaturii. Pedagogia discreţiei (Andrei a deprins-o pe îndelete) este o ştiinţă rareori trădată, admiţând că “omul este o ecuaţie a intimităţii”. Rezultă o carte omogenă, o confesiune captivantă în maniera jurnalului vorbit, eludând convenţionalul prin sinceritatea ambilor parteneri de discuţie. Este un discurs dialogic coerent cu rupturi experte de ritm, alternând paginile de seninătate evocatoare cu altele polemice, unde fraza caustică sancţionează neiertărtor opiniile contrarii cu accente morale.
Modest şi responsabil în toate acţiunile sale de istoric literar cu fundamentală pregătire filologică, universitarul din Galaţi a trudit şi colectivul de elaborare al masivului Dicţionarul General al Literaturii Române (2004-2009), iar în timpul din urmă a fost coautor şi coordonator redacţional al celor zece volume din Cronologia vieţii literare româneşti. Perioada postbelică (10 vol., 2010-2012).
Dintre premiile care i-au recunoscut valoarea, de menţionat: Premiul Naţional „Marin Sorescu” al Academiei Române şi Premiul “Titu Maiorescu” al Academiei Române, pentru critică literară; Premiul “Dan Alexandru Condeescu” pentru critică literară şi ediţii critice acordat de Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România pentru Cronologia vieţii literare româneşti. 1944-1964; Premiul Special acordat de Muzeul Naţional al Literaturii Române în anul morţii fatale, 2014, pentru coordonarea volumelor I-X Cronologia vieţii literare, Editura Muzeul Literaturii Române, 2010-2012.
După o lungă suferinţă, din 16 decembrie 2014, Andrei Grigor / Nicolae Ioana nu mai e printre noi, cei ocrotiţi încă de soartă, lăsând un gol în literatura română pe care, poate, doctoranzii săi îl vor umple cu alte proiecte. (N.O.)