ION CREȚU nu mai este printre noi
Ion Crețu a fost un intelectual pe cât de modest, pe atât de hăruit. A scris poezie, proză și a publicat critică literară, fiind un traducător valoros, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureşti – Traduceri Literare. Spre sfârșitul vieții s-a retras la Alba Iulia, unde și-a continuat activitatea creatoare, publicând în ultimul an al vieții un volum de poezie, după ce a tradus mulți poeți, o carte ce a constituit un fel de testament al său.
Câteva repere din existența sa:
S-a născut în 1942 în localitatea Bărbulețu, jud. Dâmbovița.
Liceul la Școala Medie Mixtă numărul 1 din Alba Iulia, după care devine licențiat al ”Universității Babeș-Bolyai“ din Cluj, secția franceză-română (1965). Din 1967 lucrează la Editura Meridiane. După 1990 activează la Fundaţia Culturală Română.
Debutează cu versuri în 1980 în revista timișoreană Orizont. Colaborează la: România literară, Contemporanul, Steaua, Cahiers Roumains de Litterature Comparée etc. În perioada 1996-2006 a avut o rubrică permanentă pe teme de literatură universală în revista Luceafărul. A publicat poezii, articole de critică literară și traduceri din literaturile franceză, engleză și spaniolă. În ultima perioadă a colaborat cu eseuri la revista Cultura.
Operă:
1. Critică literară: Viciu nepedepsit, Editura Echim, 2002 (Premiul Laurențiu Ulici); Lecturi de serviciu, EMLR, 2009.
2. Proză: Călătorul, roman, Editura Cartea Românească, 2009.
3. Poezie: Testament, versuri din două lumi, Editura Grinta Cluj-Napoca, 2014
4. Traduceri: Ioan Es. Pop, Rugăciunea de antracit / The Anthracite Prayer, Editura ICR, 2004 (ediție bilingvă); Ioan Es. Pop, Lumile livide / The Livid Worlds, Editura ICR, 2004 (ediție bilingvă); Fabrice Pataut, Biblioteca din Alexandria, Editura ICR, 2006 (traducere din franceză); Felix de Azua, Povestea unui idiot spusă de el însuși, Editura Polirom, 2006 (traducere din spaniolă); Jonathan Frazer, Al 27–lea oraș, Editura Polirom, 2007 (traducere din engleză); Dark, Proiect sub egida Muzeului Literaturii Române, 2007 (ediție bilingvă); Henry de Montherlant, Carnete, Joacă-te cu această țărână, cu toate focurile stinse, Editura ICR, 2011,- împreună cu Ileana Cantuniari și Irina Mavrodin (traducere din franceză).
Stingerea din viață a lui Ion Crețu reprezintă o pierdere reală pentru viața literară din România.