A plecat dintre noi Olimpia Berca, eseistă, critic literar şi traducătoare, născută la 5 iunie 1933, în Poeni, jud. Cluj, soţia poetului Eugen Dorcescu.
A urmat Şcoala primară „Spiru Haret” din Timişoara (1940–1944), Liceul „Carmen Sylva” din Timişoara (1944–1952) şi Facultatea de Filologie, Universitatea din Timişoara, secţia română-germană (1958–1963). A fost Doctor în ştiinţe filologice (1976), Cercetător ştiinţific principal la Filiala din Timişoara a Academiei Române (1963–1996).
A colaborat la numeroase publicaţii, precum: „Contemporanul”, „Familia”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Scrisul bănăţean”, „Limba română”, „Limbă şi literatură”, „Studii şi cercetări de lingvistică — Caiet de semiotică”, “Banat”, “Orient latin”,„Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45”, „Reflex”, „Caligraf”, „Rostirea românească”, Radio Timişoara, TV Timişoara etc.
A publicat volumele: Poetici româneşti, 1976; Dicţionar istoric de rime, 1983; Dicţionar al scriitorilor bănăţeni, 1996; Lecturi provinciale, 2003; Despre maeştri, 2003; Provincia literară, 2008.; Poezia lui Eugen Dorcescu. Crestomaţie critică, 2010 (în colaborare cu Sorina Ianovici-Jecza); Departe de centru, aproape de centru; 2012.
A fost prezentă în numeroase lucrări colective: Studii de limbă şi stil, coordonare ştiinţifică, 1973; Seria Limbaj poetic şi versificaţie în secolul al XIX-lea, 1975–1984; Filologie XX, 1977; Academia şi Banatul, 1988; Dicţionarul general al literaturii române, 2004 şi a îngrijit ediţiile C. Diaconovici Loga, Gramatica românească, 1973; G. Coşbuc, Versuri, 1987; Colecţia „Cartea şcolarului”: Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă, Sărmanul Dionis; Ion Creangă, Amintiri din copilărie; I. L. Caragiale, D-l Goe; G. Coşbuc, Iarna pe uliţă; Constantin Negruzzi, Sobieski şi românii; Mioriţa, Greuceanul.
A tradus din literatura universală lucrări importante, precum: Jules Dorsay, Motanul negru, 1994; Roland Jaccard, Nebunia, 1994; Michel Tardieu, Maniheismul, Timişoara, 1995; André le Gall, Anxietate şi angoasă, 1995.
Pentru activitatea sa, a fost distinsă cu Premiul pentru critică şi istorie literară al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003) şi Premiul pentru eseu la Festivalul Internaţional de Creaţie Literară Religioasă, ediţia a II-a, Timişoara, 2005.
Prin dispariţia Olimpia Berca, literatura română pierde o personalitate deosebită, un comentator subtil al fenomenului cultural, una dintre cele mai autorizate voci ale criticii literare şi eseisticii, o colegă minunată, pe deplin solidară cu viaţa de fiecare zi a cărţilor şi scriitorilor de azi.
Dumnezeu să o odihnească în pace!