Criticul si istoricul literar Alexandru Andriescu s-a stins din viață duminică, 23 ianuarie 2014.
Născut la 12 ianuarie 1926, la Gâștești, județul Iași, Alexandru Andriescu a debutat în 1950 în „Iașul nou” cu o recenzie și în revista „Cum vorbim” cu un articol de filologie. A fost decan al Facultății de Filologie al Universității “Al. I. Cuza” din Iași , director al Centrului de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor din Iași. Timp de trei ani , 1968-1971, a fost lector al Universității din Dijon. A colaborat la „Cronica”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Jahrbuch für ostliche Latinität”, „Convorbiri literare”, „Limba română”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „România literară” „Timpul” , etc.
Pe lângă numeroase ediții de opere, studii introductive sau postfețe, Alexandru Andriescu a publicat cinci volume de studii ce vizează probleme de filologie, stilistică, stil și istorie literară, rodul unei cercetări minuțioase și de durată. Câteva dintre articolele sale pe teme stilistice au fost incluse în bibliografia franceză Essai de bibliographie critique de stylistique française et romane (1955-1960), alcătuită, în 1961, de Helmut Hatzfeld și Yves le Hir.
Volumul Disocieri, apărut în anul 1973, a primit Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor. Au urmat Relief contemporan, 1974, Stil și limbaj, Iași, 1977; Limba presei românești în secolul al XIX-lea, 1979; Limba română literară în texte fundamentale din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, 1987; Studii de filologie și istorie literară, 1997; Psalmii în literatura română, în Monumenta Linguae Dacoromanorum. Biblia 1688, pars XI, Liber Psalmorum, 2004, Gib I. Mihăescu – Opera, ediție critică, 2008, Din meditațiile Câinelui Jar, 2009.
Alexandru Andriescu este de asemenea coeditor al lucrării Monumenta Linguae Dacoromanorum. Biblia 1688 (volumul Geneza, apărut în 1988, a fost distins cu premiul „Bogdan Petriceicu Hașdeu” al Academiei Române).
Prin dispariția lui Alexandru Andriescu filologia și literature română pierd un recunoscut specialist.