A încetat din viață scriitoarea Vera Călin (n. Clejan, la 17 februarie 1921, în București), istoric literar, eseistă și traducătoare.
Absolventă a Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București în 1946. Debutează în vara anului 1944 în paginile cotidianului Ecoul. După război a lucrat o vreme ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (ESPLA).
A predat la Facultatea de Litere a Universității din București, mai întâi cursuri de limbă engleză, iar mai apoi cursuri de literatură universală și comparată, din 1970 fiind profesor universitar.
In (1975) a emigrat în SUA. Între 1977-1978 a fost profesor invitat (visiting professor) la Ierusalim.
A publicat mai multe cărți, dintre care cităm: monografia Byron, 1961; Curentele literare și evocarea istorică, 1963; Metamorfozele măștilor comice, 1966; Alegoria și esențele, 1969 (traducere în germană Auferstellung der Allegorie, Viena, 1975); Romantismul, 1970; Omisiunea elocventă, 1973; Prea târziu: Însemnări californiene, 1997; Post-scriptum. Însemnări 1997-2002, 2004.
A tradus romanul lui Hemingway Cui îi bate ceasul; J. Swift, Călătoriile lui Gulliver, 1947; Shakesperare, Hamlet, (împreună cu Maria Banuș).
Prin dispariția Verei Călin, literatura română suferă o grea pierdere.