A încetat din viaţă, la Satu Mare, în noaptea de 15 spre 16 octombrie, poetul şi prozatorul Vasile Tarţa, membru al Uniunii Scriitorilor din România Filiala Cluj.
Odihnească-se în pace!
Născut în 14 decembrie 1940, la Lipău, judeţul Satu Mare, a urmat cursurile unei Şcoli profesionale agricole şi ale Liceului economic. A debutat cu poezie în ziarul Cronica Sătmăreană în 1974 şi a colaborat la ziarele Munca, România liberă.
A publicat versuri în revistele literare Tribuna, Steaua, Viaţa Românească, România literară, Luceafărul, Familia, Transilvania, Poesis, Pleiade etc.
Volume de poezie: Imagini, Ed. Dacia 1980; Privelişti interioare, Ed. Albatros, 1983; Călătorie prin scorbura teilor, Ed. Dacia, 1986; Desene pe umbre, Ed. Dacia, 1988; Vrăjitori şi ghicitori, versuri pentru copii, Ed. Pleiade, 1991; Călătorie prin oraşul aerian, Ed. Eminescu, 1995; Cartea cu vipere, Casa de editură Decalog, 1988; Capricii, Ed. Timpul, 1999; Obosit de rod, Ed. Helicon, 1999; Galben de lună, Ed. Helicon, 1999; Piatra aerului, Ed. Signata, 2001; Păcălindu-mă cu depărtările, Ed. Signata, 2001; Someşul, Ed. Jelicon, 1999;. Schimbă-ţi umbra, Ed. Signata, 2001; Ceruri neştiute, Ed. Signata, 2002; Pasărea cu cioc de rouă, Ed. Signata, 2001; Autodafe, Ed. Signata, 2002; Sub povara cuvintelor; Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2003; Hora Mortului, Ed. Solstiţiu, 2003; Hore Mortului, Ed. Dacia, 2005; Versuri de bun rămas, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2006; Drumul Vieţii, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2006; Vârstele poemului, 2007; Ode preabunului ceresc, 2008; Pricesne şi rugăciuni ortodoxe, 2009; Oraţii funebre, 2009; Stihuri divine, 2010; Viperiada şi alte poeme, 2010; Praguri, 2010; Scrisori nimănui, 2010; Vârsta de argint, 2011; Fericirea copacilor, 2011.
Au scris despre cărţile lui Petru Poantă, Alexandru Zotta, George Vulturescu, Grigore Scarlat, Radu Ulmeanu, Dorin Sălăjan, Valentin Taşcu, M.N. Popa, Romul Munteanu, Eugen Evu.
„Ca un foarte meticulos autor de jurnal, cred că Vasile Tarţa îşi notează, aproape zilnic, reacţiile emoţionale fie la întîmplări din realitatea imediată, fie la reveriile şi amintirile sale spontane. O face însă în versuri, adoptînd, de regulă, maniera crochiului, prin care intensitatea unei emoţii sau a unei senzaţii e mai uşor de surprins. Deşi, lasă, deseori, impresia elaborării de tip manierist, această stilistică a blitz-ului este expresia unor sentimente puternice şi naturale. Figurile limbajului nu sunt mai deloc nişte convenţii premeditate şi emergente ale sensibilităţii genuine. Totul e spontan şi autentic în acest imaginar fluid al visceralităţii” (Petru Poantă)