Ne-a părăsit, în acest început de august, Bucur Demetrian, un distins profesor, cărturar și poet, recunoscut și apreciat de atâtea generații de elevi și de cititorii interesați de o poezie discretă și sensibilă, precum sufletul său mare și profund.
Bucur Demetrian s-a născut la data de 22 iunie 1951 în Craiova, a absolvit Facultatea de Filologie (specializarea română-franceză) a Universității din același oraș, căruia i-a închinat toate eforturile sale profesionale și creatoare.
A debutat în revista Ramuri, în 1971, unde a devenit redactor asociat. Editorial, semnează mai întâi ciclul Locuința poetului în volumul colectiv Cadran solar (1986).
Urmează volumele Confesiuni (1993), Himera de hârtie (1996), Catedrala și firul de iarbă (1997), Deodată căderea (2000), Așezarea pe cruce (2004), Bărbați în fața oglinzii (2008). Mai multora dintre ele li s-au decernat premii prestigioase.
Ca poet și eseist, Bucur Demetrian a fost mereu atașat calmului valorilor, nu a agreat extremele, situându-se, hotărât, în rândurile meditativilor sceptici și concentrați în expresie.
Membrii Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România nu-i vor uita niciodată stilul său elegant, dar ferm, în luarea oricărei atitudini, în enunțarea oricărui verdict critic. Craiova pierde unul dintre cei mai fini intelectuali ai ei.