Festivalul „Două state, o literatură”
Chişinău – Soroca, 21-24 septembrie 2017
Săptămâna trecută s-a încheiat cea de-a treia ediţie a unui festival cu înaltă miză simbolică, un festival din care Uniunea Scriitorilor din România vrea să facă în următorii ani o tradiţie statornică: e vorba de un eveniment al cărui nume spune totul: scriitori de limbă română de pe ambele maluri ale Prutului se întâlnesc o dată pe an spre a-şi aminti că respiră în acelaşi idiom. Festivalul a început joi, 21 septembrie 2017, când grupul scriitorilor veniţi din România a fost găzduit de primitorul Hotel „Dacia” din Chişinău. În seara aceleiaşi zile, la sediul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova a avut loc recepția de primire a invitaţilor, condusă de Arcadie Suceveanu şi Leo Butnaru. A fost prilejul unei regăsiri colegiale a cărei seninătate nu a putut fi tulburată de apăsătoarea atmosferă ce domneşte în Capitala Basarabiei. Cauza se ştie: nefasta influenţă pe care discordia dinlăuntrul clasei politice o are asupra dispoziţiei generale din ţară.
*
A doua zi, 22 septembrie 2017, festivalul şi-a intrat în drepturi, cu dialoguri pe care scriitorii le-au purtat cu tinerii basarabeni (elevi şi studenţi) la Universitatea de Stat (unde au participat Răzvan Voncu, Vasile Dan, Gellu Dorian, Maria Pilchin, Ivan Pilchin, Leo Butnaru), la Universitatea „Ion Creangă” (unde au luat parte Gabriel Chifu, Sorin Lavric, Ioan Holban, Arcadie Suceveanu, Dumitru Crudu), la Biblioteca „Onisifor Ghibu” (unde protagonişti au fost Cornel Ungureanu, Radu Florescu, Ioan Pintea, Grigore Chiper, Ianoş Țurcanu, Irina Nechit) şi la Liceul „Spiru Haret” (unde tinerii i-au putut asculta pe Mihai Zamfir, Simona Vasilache, Nicu Corlat, Teo Chiriac, Eugenia Bulat). Dialogurile au fost urmate de scurte lecturi publice şi de întrebări venite din rândul celor tineri. Audienţa a fost peste aşteptări în toate cele patru instituţii de cultură.
*
După-amiază, la sediul Uniunii Scriitorilor din Moldova, a avut loc colocviul „Spiritul critic în literatura de azi”, moderator fiind Gabriel Chifu. Întâlnirea s-a petrecut sub auspiciul unui verdict simplu, pe care moderatorul l-a rostit la începutul dezbaterii: „Într-o literatură, dacă simţ critic nu e, nimic nu e”. Toate luările de cuvânt au confirmat acest adevăr elementar. Dintre alocuțiuni, 12 cu totul, fără a pune la socoteală intervenţiile ad-hoc ale ascultătorilor, care s-au întins uneori mai mult decât s-ar fi cuvenit, discursul lui Vitalie Ciobanu s-a impus prin nuanţa patetică şi, din păcate, prin tonul sumbru. În opinia lui Vitalie Ciobanu, Basarabia este un stat captiv în interiorul căruia se duce un război hibrid, cu arme neconvenţionale, un stat în care valorile fundamentale au fost compromise, din ele nemairămânând decât spoiala unor lozinci care sunt folosite drept pretexte în spatele cărora se ascund interese imunde. Acelaşi ton radical l-a avut Vasile Gârneţ, care a subliniat contrastul dintre entuziasmul cu care descoperim valori şi caducitatea pe care ele o arată în timp. În fiecare an, literaţii din Basarabia trăiesc un triumf al valorii, fiindcă în fiecare an criticii îşi închipuie că depistează capodopere pe care timpul nu le va putea corupe, pentru ca peste 10 ani, atunci când se face un bilanţ de etapă, să se constate că din indubitabilele capodopere nu a mai rămas nimic. Și atunci merită să ne întrebăm: ce simţ critic poate exista într-un stat captiv?
*
Pentru a întări situaţia critică în care limba română se află într-un alt stat învecinat, mai precis Ucraina, Cornel Ungureanu a povestit cum, vizitând în această vară Cernăuţiul, a ajuns la Casa memorială a lui Aron Pumnul, a cărei înfăţişare e de-a dreptul lugubră: curtea e năpădită de buruieni, pereţii stau să cadă, totul având aerul dezolant de edificiu lăsat în paragină. Casa lui Aron Pumnul se află sub custodia Academiei Române şi ne întrebăm de ce acest înalt for al culturii nu ia măsuri minime pentru renovarea acestui locaş cultural românesc din oraşul Ucrainei? Ioan Holban a adus un ton optimist în dezbatere: dacă în anii 1980 literatura din Basarabia era pentru criticii români o necunoscută, astăzi circulaţia cărţilor între cele două state e un bun câştigat.
*
Ioan Pintea, lucid şi delicat, a afirmat că scriitorii formează „o minoritate cititoare“, că actul de a citi a devenit apanajul unui grup restrâns, prin urmare conştiinţa pe care scriitorii şi criticii trebuie s-o aibă e cea a unei caste pe cât de alese, pe atât de lipsită de un public numeros. Colocviul a fost încheiat de Răzvan Voncu, criticul român subliniind că pe ambele maluri ale Prutului procedăm la fel: săvârşim aceleaşi greşeli închipuindu-ne că rezultatul va fi de fiecare dată altul. Urgenţa pe care o avem în faţă ţine de modul cum putem integra, într-o singură evoluţie, cele două istorii prin care literatura a trecut în Basarabia şi România. Cum anume se va petrece această integrare rămâne în mare parte o necunoscută.
*
Sâmbătă, pe 23 septembrie 2017, invitaţii au străbătut aproape 200 de km până la Soroca, în nordul Basarabiei. Cea dintâi oprire a avut loc pe stânca defileului Bechir unde, deasupra malului stâng al Nistrului, se înalţă o capelă în formă de lumânare, intitulată „Lumânarea recunoştinţei”, spre a sugera cotropirea rusească a Basarabiei până în 31 august 1989, urmată de câştigarea unei independenţe de ale cărei roade nici azi localnicii nu se pot bucura în chip deplin. Edificiul, ridicat în 10 ani cu sprijinul administraţiei centrale şi locale, poartă pe boltă, sculptate în piatră, primele versuri din „Mioriţa”. Următoarea oprire a fost în Parcul scriitorilor, în rotonda căreia se înalţă statuile lui Constantin Stere, Mihail Sadoveanu, Mihai Eminescu, Ion Creangă şi Grigore Vieru. Ultima destinaţie a fost cetatea Sorocăi, reabilitată cu sprijinul Uniunii Europene, în incinta căreia a avut loc concursul de recitare în aer liber, încununat cu Premiul „Cea mai frumoasă poezie”. La recital au participat, prin alternanţă şi sub cordiala supraveghere a lui Leo Butnaru, poeţi basarabeni şi români: Niculae Spătaru, Gellu Dorian, Irina Nechit, Ioan Pintea, Maria Pilchin, Radu Florescu, Ianuş Țurcanu, Vasile Dan, Vitalie Răileanu, Nicolae Corlat, Ivan Pilchin, Petrică Popa, Gabriel Chifu, Grigore Chiper, Nicolae Popa. În urma deliberării membrilor juriului, alcătuit din Mihai Zamfir (preşedinte), Cornel Ungureanu, Răzvan Voncu, Ioan Holban, Simona Vasilache, au fost decernate două premii, unul fiind acordat unui poet basarabean, Grigore Chiper, celălalt unui poet din România, Gabriel Chifu. Acesta din urmă a anunţat că a participat la acest concurs pentru a susţine tinerii scriitori basarabeni, astfel încât cedează suma primită ca premiu revistei „Contrafort“, reprezentată de redactorul-şef Vitalie Ciobanu, pentru promovarea unui tânăr autor (tipărirea unei cărţi, plata unor drepturi de autor, o bursă de creaţie sau ce va crede de cuviinţă redacţia revistei „Contrafort“).
*
Seara, întorşi în Chişinău, scriitorii şi-au împărtăşit în jurul mesei de despărţire impresiile adunate de-a lungul celor trei zile. A fost o experienţă densă, intensă şi plină de învăţăminte, a cărei reuşită organizatorică a căzut în sarcina Uniunii Scriitorilor din România şi a Uniunii Scriitorilor din Moldova, alături de sprijinul Institutului Cultural Român de la Bucureşti, precum şi al Filialei ICR din Chişinău, prin scriitorul Iacob Florea, precum şi al Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale din România. Una peste alta, deşi nu a avut nimic festiv, a treia ediţie a manifestării „Două state, o literatură” a fost o izbândă căreia sperăm că toţi participanţii îi vor păstra o caldă amintire.