Ajunsă la a patra ediţie, întâlnirea deja tradiţională a directorilor, redactorilor-şefi şi redactorilor de publicaţii culturale s-a desfăşurat pe 7 mai în Sala „Vasile Goldiş” a Consiliului Judeţean Arad. Organizat, ca în fiecare an, de redactorul-şef al revistei „Arca” şi preşedintele Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor, poetul Vasile Dan, colocviul a avut tema Ce fel de revistă de cultură (ori literară) scoatem?, cu variante de răspuns de la revistă în linia tradiţiei câştigate, la revistă generalistă, doar cu accent literar, la revistă generaţionistă, cu un program exclusiv literar sau revistă în acord, în reflex cu personalitatea liderului ei sau a unui întreg corp redacţional, ori revistă tematică, axată pe câte o temă mereu înnoită de la o ediţie la alta, revistă-antologie literară, pe gen – proză, poezie, critică, eseu, traduceri etc.şi, în fine, revistă locală, centrată exclusiv pe tradiţii şi valori locale.
Colocviul a fost moderat de Nicolae Manolescu, directorul României literare şi preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, iar în deschidere au adresat scurte mesaje, din partea gazdelor, Claudia Boghicevici, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Arad, şi Doru Sinaci, directorul Centrului Cultural Judeţean. În alocuţiunea sa, Vasile Dan a pledat pentru literatura vie şi pentru scriitorii vii, care publică în revistele de cultură. De asemenea, a salutat redacţiile prezente, România literară, prin Nicolae Manolescu, Gabriel Chifu, Răzvan Voncu şi Simona Vasilache, Luceafărul de dimineaţă, prin Dan Cristea, Viaţa românească, prin Nicolae Prelipceanu şi Daniel Cristea-Enache, Proza 21, prin Aurel Maria Baros, Orizont, prin Cornel Ungureanu, Mircea Mihăieş, Adriana Babeţi, Steaua, prin Adrian Popescu, Familia, prin Ioan Moldovan şi Traian Ştef, Poesis, prin George Vulturescu, Mişcarea literară, prin Olimpiu Nuşfelean, Conta, prin Adrian Alui Gheorghe şi Vasile Spiridon, Irodalmi Jelen, prin Boszormenyi Zoltan, Magda Bege, Peter Puskel, Szabina Perle. Din partea revistei Arca, au participat Gh. Schwartz, Ioan Matiuţ, Romulus Bucur, Gh. Mocuţa, Andrei Mocuţa, Horia Ungureanu, Ion Corlan, Lia Alb, Lucia Cuciureanu, Petru M. Haş. Li s-au alăturat poeţii Felix Nicolau, Daniela Şontică, Domnica Pop, Gh. Pârja.
În încheiere, Vasile Dan a subliniat că o revistă culturală sau literară poate exista numai dacă are o personalitate publicistică inconfundabilă, distinctă, neputând fi o simplă culegere de texte literare, chiar bune. În opinia redactorului-şef de la Arca, o revistă literară are nevoie de spirit critic, de consecvenţă şi de coeziune a echipei redacţionale şi a colaboratorilor ei.
Nicolae Manolescu a vorbit despre legea de finanţare a revistelor culturale, de care beneficiază publicaţiile Uniunii Scriitorilor, pentru prima dată în istorie, ceea ce le facilitează apariţia, dar şi despre sprijinul autorităţilor locale, esenţial în supravieţuirea revistelor din provincie. A subliniat importanţa discuţiilor despre revistele literare, fără de care ne pândeşte pericolul pierderii limbii literare, dar şi acela al pierderii criteriilor, astfel încât lumea cărţilor ar deveni un fel de Wikipedia, dacă n-ar fi sita critică a presei culturale. Marii scriitori nu sunt un subiect pentru televiziuni, nici măcar la dispariţia lor, fiind menţinuţi în atenţia publicului exclusiv de revistele culturale. Nicolae Manolescu a evidenţiat meritele lui Vasile Dan, ca organizator al colocviului, prilej de dezbatere care nu exista până în urmă cu patru ani, şi ca redactor-şef al revistei Arca, o revistă de colecţie, care presupune un efort de concepţie deosebit.
Nicolae Prelipceanu s-a referit la mania de a condamna elitismul, în zilele noastre, care se regăseşte şi în atitudinea unor reviste locale, care nu văd niciodată literatura română în ansamblul ei, „consacrând” doar glorii provinciale. Revistele Uniunii Scriitorilor, în schimb, propagă literatura bună prin opiniile unor critici care ştiu carte şi sunt oneşti în aprecierile lor. Aceste reviste, împreună cu alte publicaţii de calitate, precum Familia sau Arca sunt o barieră în calea lipsei de criterii promovate în mediul online.
Mircea Mihăieş a subliniat că, deşi din punct de vedere material revistele culturale stau mai bine ca oricând, datorită Legii de finanţare a revistelor, respectiv sprijinului consiliilor judeţene, receptarea conţinutului acestor reviste rămâne în continuare o problemă, deoarece oamenii educaţi, profesori, studenţi, elevi nu mai citesc reviste culturale. A insistat, de asemenea, asupra influenţei nocive a televiziunilor, care-şi pierd, treptat, publicul şi a unei părţi a internetului.
Daniel Cristea-Enache a observat că revistele culturale s-au confruntat întotdeauna cu crize, de la obligaţia de a servi unor scopuri de propagandă politică, la probleme financiare şi, recent, la degradarea educaţiei, prin nivelul scăzut al programelor tv şi al şcolii.
Dan Cristea a salutat faptul că revistele Uniunii Scriitorilor se bucură de independenţă, fără imixtiuni politice sau de altă natură. De asemenea, pentru o revistă culturală bună este nevoie de spirit critic. Misiunea criticii şi, implicit, a revistelor literare, este să conserve patrimoniul cultural şi, deopotrivă, să aducă în scenă noi scriitori, fiind o alternativă la piaţa cărţii acaparată, deseori, de non-valori.
Gabriel Chifu a remarcat existenţa mai multor culturi în lumea contemporană, unele dintre ele aflându-se la graniţa cu subcultura. Codul de valori este foarte diferit de la un grup social la altul, aceste nefiind compatibile, neguvernate de aceleaşi criterii. Gabriel Chifu a reluat ideea lui Mircea Mihăieş, anume că există o ruptură între elitele revistelor literare, care ascultă de codul corect de valori şi marele public, care nu mai beneficiază de o educaţie de calitate. Revistele, din nefericire, funcţionează deseori ca nişte insule, ca nişte rezervaţii, unde se ştiu ierarhiile literare, însă valorile pe care le promovează nu ajung, adeseori, la marele public. Un alt pericol este ameninţarea tehnologiilor.
Referindu-se la categoriile de reviste literare delimitate de Vasile Dan, Gabriel Chifu a evidenţiat importanţa calităţii celor care fac o revistă literară. Dacă oamenii din echipa ei nu sunt de calitate, revista nu mai este un îndreptar, dimpotrivă, strică ordinea literară adevărată. Un om de valoare, într-o echipă redacţională, trebuie menţinut, fiindcă prin dispariţia lui pierderea este ireparabilă. În încheiere, Gabriel Chifu a vorbit despre statutul de revistă centrală al României literare, un loc de răspântie, deschis valorilor literare din întreaga ţară şi despre calitatea echipei ei critice, formată din oameni cu autoritatea de a-i valida pe alţii.
Adrian Alui Gheorghe a vorbit despre popularitatea revistei Conta pe site-ul bibliotecii judeţene şi a amintit o anchetă făcută în Piatra-Neamţ în 1937, despre cum va arăta literatura română în anul 2000. Concluzia era că vor apărea atât de multe cărţi, încât publicul va avea o stare de lehamite şi nu va mai citi. Probabil, a conchis Adrian Alui Gheorghe, dacă s-ar interzice cărţile, ar reveni gustul pentru lectură.
Cornel Ungureanu a vorbit despre cultură şi contra-cultură, afirmând că revistele Uniunii Scriitorilor reprezintă cultura, iar numeroasele reviste care apar în diferite oraşe ale ţării ilustrează, adesea, contracultura. Există premii importante, de tradiţie, dar şi premii locale, care creează false glorii. În distincţia cultură/ contra-cultură spiritul critic, menţionat şi de antevorbitori, este esenţial.
Răzvan Voncu a sistematizat riscurile la care e expusă presa culturală în pericole existenţiale, pericole strategice şi pericole tactice. Datorită legii promovate de Traian Dobrinescu şi de actualul ministru al Culturii, Ionuţ Vulpescu, revistele Uniunii Scriitorilor au depăşit pericolele existenţiale. Internetul este un pericol strategic, prin confuzia valorilor şi a limbajelor pe care o produce. Alt mare pericol strategic este deculturalizarea, faptul că lumea nu mai citeşte cărţi şi reviste. Strategiile de combatere ale acestor pericole ar trebui să le conceapă partenerul firesc, statul, prin Ministerul Educaţiei, care se implică, însă, tot mai puţin în refacerea punţilor dintre literatură şi şcoală. În fine, un alt pericol semnificativ este numărul redus al celor în stare să facă reviste literare şi al personalităţilor care să le conducă, cum sunt, la România literară, Nicolae Manolescu şi Gabriel Chifu.
Ioan Moldovan a insistat asupra problemelor editoriale cu care se confruntă o revistă literară, chiar de mare tradiţie, iar Lucia Cuciureanu a pledat pentru diversitate în paginile revistelor culturale.
Vasile Spiridon a încadrat revista Conta în categoriile propuse de Vasile Dan şi a insistat, la rândul lui, asupra necesităţii spiritului critic în selecţiile pe care le fac revistele.
Gheorghe Schwartz a reluat ideea valorilor naţionale şi regionale care nu sunt cunoscute şi acceptate la nivel local, fiindu-le preferate false vedete.
Simona Vasilache a vorbit despre pericolul dispariţiei unor meserii vitale în redacţii, precum aceea de corector, şi despre înlocuirea autorităţii criticului cu aceea a unor bloguri sau site-uri de profil, simple instrumente de marketing.
Olimpiu Nuşfelean a insistat, în finalul discuţiilor, asupra dificultăţii de a articula un grup de oameni valoroşi care să facă o revistă, mai ales în contextul presiunilor locale.
Colocviul revistelor de cultură, la a patra ediţie, a fost o nouă reuşită pentru care organizatorii merită toate laudele.