”A pierit o instituție”
la trecerea în neființă a lui Alexandru Calciu
Un coleg de breaslă de o deosebită calitate umană – unde modestia era una dintre cele mai prețioase, dar și nedrepte față de el, față de munca lui de traducător literar, dar și de lexicograf excepțional.
Alexandru Calciu s-a născut la 27 august 1934, a studiat la Universitatea din București, la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine – italiană și spaniolă (1950-1955).
A fost închis pentru un an și jumătate, după încercarea de Revoluție în Ungaria din 1956.
A fost apoi angajat la Institutul pentru Relații Internaționale și a lucrat ani de zile la Ambasada Cubei la București.
Peste 25 de ani a lucrat la CNEFS, apoi, după 1989, la Ministerul Tineretului și Sportului, pensionându-se abia la 72 de ani.
În anul 2016, a primit Premiul Opera Omnia din partea Filialei București – Traduceri Literare a Uniunii Scriitorilor din România pentru întreaga operă de traducere literară și pentru excepționala muncă lexicografică.
În plan personal, a avut deosebitul noroc să o cunoască pe georgianca Zaira Samharadze de care s-a îndrăgostit iremediabil și – în ciuda tuturor opreliștilor vremii comuniste – s-a căsătorit cu ea. Zaira Samharadze nu i-a fost numai o preaiubită soție, ci și o parteneră de încredere în proiectele literare și lexicografice.
Cunoștea foarte multe limbi: spaniolă, franceză, italiană, engleză, portugheză, germană, iar de dragul soției a învățat și limba georgiană.
A tradus mult din limba spaniolă, Lisandro Otero, Bernardo Kordon, J.J. Armas Marcelo. Romanul care, însă, i-a marcat existența și l-a tradus magistral a fost cel al lui Gabriel García Márquez, „Colonelului n-are cine să-i scrie”, Editura pentru Literatură Universală, 1967 (retipărit de Editura Rao, 2015), o capodoperă scrisă la numai 28 de ani de către pe atunci tânărul scriitor columbian. Tânărul, pe atunci, Alexandru Calciu, a avut meritul de a-l traduce la noi în țară, într-o vreme când numele lui nu însemna mult în Europa și nici în lume.
A elaborat – cu acribie, inteligență, entuziasm, anduranță, profesionalism, sacrificii – (împreună cu soția sa, Zaira Samharadze) cel mai complex Dicționar spaniol-român din lexicografia românească, care a fost îmbogățit permanent în cele trei ediții (1992, 2002 și 2017, cu puțin înainte de moartea sa) și a ajuns la peste 100.000 de cuvinte-titlu. Acest instrument de lucru, de învățare, de traducere, de cultură este un adevărat monument dedicat limbii spaniole, dar și limbii române. De asemenea, a conceput – tot împreună cu soția sa – un excelent Dicționar român-spaniol cu peste 60.000 de cuvinte-titlu (2009).
A fost un om minunat, întotdeauna săritor, participant activ la manifestările culturale ale Filialei București – Traduceri Literare a Uniunii Scriitorilor din România, al cărei membru a devenit târziu, dar cu totul meritat.
Spunea cu tristețe profundă în glas și suflet marele traducător Sorin Mărculescu: „A pierit – odată cu Alexandru Calciu – o instituție!”