S-a stins din viaţă Romulus Rusan, scriitor reprezentativ și conștiință civică.
Născut pe 13 martie 1935, Romulus Rusan a absolvit liceul la Alba Iulia în 1952, făcând apoi Politehnica din Cluj (licența în 1958). A fost, pe rând, redactor la „Tribuna”, la Editura pentru Literatură, filiala Cluj, la „Viața studențească”, „Cinema” și „Tribuna României”.
După debutul publicistic, cu critică literară, în „Steaua” (1954), a colaborat sau a deținut rubrici permanente la „Tribuna”, „Steaua”, „Cinema”, „Luceafărul”, „România literară”. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor, iar după 1990 a avut un rol major în reconstrucția simbolică a identității post-comuniste, fiind membru fondator al Alianței Civice și făcând posibil, alături de Ana Blandiana, Memorialul de la Sighet. Sub egida acestuia a editat și a îngrijit numeroase volume de mărturii și recuperări ale memoriei colective ocultate în timpul regimului comunist.
Opera de autor, după debutul editorial din 1963, cu Râul ascuns, numără cărți de proză și de reportaj într-o formulă cu totul personală, volume de memorial de călătorie, eseuri despre „arta și autorii filmului”: Expres 65 (1965), Convorbiri subiective, în colaborare cu Ana Blandiana (1971), La început n-a fost cuvântul (1977), Arta fără muză (1980), Cauze provizorii (1983), O călătorie spre marea interioară, I-II (1986, 1988).
Despre America ogarului cenușiu (1977), carte citită de mai multe generații, Mircea Zaciu scria că este una „fermecătoare”, cu virtuți de prozator ce „primează în dezordinea impresiilor, a incidentelor epice, în schițele de portrete, luate din mers, în surprinderea pe viu a unei atmosfere, cu autenticul ei”.
Prin dispariţia lui Romulus Rusan, Uniunea Scriitorilor din România şi întreaga noastră comunitate intelectuală suferă o grea pierdere.