Începând cu 1 ianuarie 2026, revista Ramuri, publicație sub egida Uniunii Scriitorilor din România, va fi condusă de criticul literar și poeta Gabriela Gheorghișor. Domnia sa îl va succeda în funcţia de redactor-șef pe Gabriel Coșoveanu, distinsul cărturar care a dispărut dintre noi în luna august a acestui an. Schimbarea marchează un moment important pentru Ramuri, prefigurând o nouă etapă editorială a uneia dintre cele mai longevive publicații literare din România.
Gabriela Gheorghișor
Născută în 1980 la Alexandria, Gabriela Gheorghișor este critic literar, eseistă, poetă și cadru didactic la Facultatea de Litere din Craiova. Absolventă a aceleiași facultăți (promoția 2004), și-a obținut titlul de doctor în filologie în 2009. A activat ca redactor la Mozaicul, iar din 2010 s-a alăturat redacției Ramuri, participând la definirea actualului profil critic al revistei.
Este autoarea unor volume de critică literară consacrate literaturii române, între care Mircea Horia Simionescu. Dezvrăjirea și fetișizarea literaturii, Monograme. Configurări ale prozei românești contemporane, Monograme. Configurări ale poeziei românești contemporane și monografia Cristian Popescu. Arlechinada tragică. În ultimii ani, a publicat studii și eseuri în principalele reviste literare din țară și a debutat în poezie cu Văduva plătește dublu (2025), volum distins cu Premiul Uniunii pentru Cartea de Poezie.
Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Gabriela Gheorghișor este recunoscută pentru rigoarea lecturilor sale, disponibilitatea de a cartografia noile direcții ale literaturii române și capacitatea de a pune în dialog tradiția critică și sensibilitățile actuale.
Revista Ramuri
Ramuri a fost înființată din inițiativa a doi adolescenți entuziaști, Constantin Șaban Făgețel și Dumitru Tomescu, pe atunci elevi ai Liceului „Traian” din Turnu Severin. Primul număr a apărut la 5 decembrie 1905, la Craiova, ca revistă literară lunară. Din 1908, apariția a devenit bilunară, iar din 1910 – săptămânală.
În primii ani, publicația a avut o orientare autotohtonist-tradiționalistă, apropiată de spiritul revistei Sămănătorul. La 10 decembrie 1914, Ramuri a fuzionat cu revista Drum drept, preluându-i denumirea și avându-l ca director pe Nicolae Iorga, până în 1927. În timpul Primului Război Mondial, revista a reapărut pentru câteva luni în refugiu, la Iași (martie–iulie 1917), iar din 1919 a revenit la Craiova. A funcționat în această formulă până în 1947, cu două întreruperi: în 1918, din cauza războiului, și între 1930 și 1933, din motive financiare.
În august 1964, Ramuri este reînființată în serie nouă, avându-l ca redactor-șef pe Ilie Purcaru. De-a lungul timpului, conducerea revistei a fost asigurată, succesiv, de Al. Piru, Marin Sorescu, Gabriel Chifu și Gabriel Coșoveanu.
În concepția actuală, Ramuri propune un program cultural deschis către toate formele de creativitate, cu un accent special pe studiile de istorie literară și comparatism, eseuri și cronici, rămânând un reper al vieții literare românești.
Numirea Gabrielei Gheorghișor la conducerea revistei Ramuri deschide, astfel, o etapă în care tradiția și rigoarea critică se întâlnesc cu o sensibilitate atentă la literatura contemporană. Uniunea Scriitorilor din România își exprimă încrederea că, sub coordonarea domniei sale, revista își va continua misiunea de a oferi un spațiu exigent, viu și coerent de dialog literar.
