Foarte frumos și interesant eseul lui Vasile Spiridon despre Miron Radu Paraschivescu în numărul dublu, 33-34, al revistei România literară. În articol, istoricul literar discută problema valorii acestui poet și scriitor: pornește de la aserțiunea lui Nicolae Manolescu că Paraschivescu este un „poet de dicționar” și ajunge la concluzia că totuși nu este, deoarece atunci nici nu ne-am pune întrebări despre valoarea lui. Miron Radu Paraschivescu rezistă prin Cântice țigănești și prin Jurnalul unui cobai, dar într-adevăr nu e un poet de rangul lui Arghezi, deși Cântece țigănești au destule asemănări cu Flori de mucigai.
Nuvele excelente publică Mihai Măniuțiu, nuvelă care va face parte din volumul de proză scurtă în pregătire la Editura Humanitas, Dacă te întorci – voci dintr-o apocalipsă amânată. Iată un paragraf: „Dacă te-ntorci, Doamne, și strada spre cimitir încă nu-i asfaltată, s-ar cuveni, cu puterea ta atotputernică și atotfăcătoare, s-ar cuveni s-o asfaltezi, că nu-i uliță mai amărâtă și înglodată ca asta din Răspopenii de Jos.”
Ampla anchetă a lui Cristian Pătrășconiu este consacrată mondialului care tocmai s-a încheiat. Mie mi se pare că un subtitlu de-al lui Cristian Geambașu reflectă cel mai bine ce s-a întâmplat acolo: Triumful falsului.
Un număr pestriț, bogat, plin de cronici și impresii de călătorii.
