Distinși confrați,
Suntem la capătul unui an care s-a dovedit greu de trăit și la fel de greu de înțeles. Ne-am despărțit cu durere în suflet de unii dintre ai noștri, dar, cum viața merge înainte, ne-am bucurat de intrarea în rândurile noastre a altora, tineri și încrezători. În condiții dificile din punct de vedere material și, uneori, instituțional, Uniunea Scriitorilor a organizat sute de evenimente, festivaluri, simpozioane, lansări de carte și lecturi publice. Târgurile de carte au dovedit că „homo qui legit” nu este pe cale de dispariție. Numeroase cărți noi s-au adăugat zestrei literaturii române.
A fost un an în care, așa cum se întâmplă adesea, amăgirile și dezamăgirile s-au împletit. Am așteptat o Strategie culturală care nu ne-a fost propusă. Am sperat la o finanțare mai consistentă a instituțiilor culturale și a trebuit să ne mulțumim dacă, nu întotdeauna, reducerile ne-au ocolit. Am considerat că domeniul culturii ar trebui să fie o prioritate pentru un stat cu vocație europeană, dar prioritățile vremurilor se dovedesc a fi cu totul altele, iar vocația europeană se îndreaptă mai degrabă spre o identitate transnațională decât spre una națională.
Să nu ne resemnăm. Cuvântul “capăt” pe care l-am folosit la începutul acestui mesaj e unul miraculos, aproape biblic. La îngemănarea dintre ani, spunem că am ajuns la un capăt, dar și că o luăm de la capăt. Să ne urăm ca anul ce vine să fie unul mai bun pentru noi și cultura să devină acea ideogramă care să solidarizeze o societate bântuită de patimi. Să ne rugăm la Pogorârea Sfântului Duh al inspirației asupra apostolilor limbii și literaturii române, iar aceștia să nu se simtă stingheri în mijlocul unei națiuni pe care o iubesc.
Curaj, har și sănătate, dragi scriitori! Și, peste întreaga lume, pace!
Mesaj de Anul Nou
Distribuie acest articol
