DREPT LA REPLICĂ. O campanie curat murdară
Preambul
I. Conform Statutului, USR organizează o dată la cinci ani alegeri. Pe 9 martie, a avut loc, după cum am comunicat pe site și în România literară, ședința Consiliului USR care a dezbătut și aprobat măsurile statutare necesare organizării Adunării Generale de alegeri. Totul a fost adus la cunoștința Filialelor. Candidații la Președinție, cinci la număr, au fost invitați împreună cu reprezentanții lor din Comisia de numărătoare a voturilor la o întâlnire de lucru în care să se stabilească modalitățile de desfășurare a votului. Doar patru dintre candidați s-au prezentat, însoțiți de reprezentanții lor, între care eu însumi și reprezentantul meu. Al cincilea candidat a lipsit fără să anunțe. E vorba de dl Dan Lungu. Nici reprezentanta d-sale, dna Doina Ruști, n-a fost prezentă. Lăsând la o parte impolitețea, absența poate părea un detaliu fără semnificație. Din nefericire, avea o semnificație de care însă nu ne-am dat seama pe loc. Dl Dan Lungu dorea un tratament special! În dispreț față de ceilalți patru candidați (care s-au comportat normal, decent, nepretinzând nicio favoare), inclusiv față de mine, ca Președinte în exercițiu până la depunerea mandatului. În ce mă privește, nici eu n-am pretins un regim special, cum n-am făcut-o nici cu ocazia precedentelor alegeri: m-am supus rigorilor candidaturii, mi-am comunicat asemenea tuturor candidaților programul (spre deosebire de dl Dan Lungu, care a venit cu noi și noi idei de câte ori a acordat interviuri, n-am trimis e-mailuri zilnice în Filiale, nici nu m-am întâlnit cu membri USR) și n-am intrat niciodată în polemică deschisă pe tema programelor celorlalți candidați. A făcut-o, în schimb, dl Dan Lungu cu asupra de măsură, transformându-și campania de alegeri într-un veritabil asalt contra conducerii actuale a USR, prin toate mijloacele și îndeosebi pe Facebook, punând întrebări insidioase, răspândind „informații” false, mergând până la amenințări.
Este motivul pentru care m-am hotărât să folosesc acest drept la replică, în calitate, nu de candidat, ci de Președinte al USR. Nu mai e vorba despre mine, ci despre imaginea instituției căreia colegi ai mei și cu mine ne-am devotat, fără a urmări vreun interes personal, neprecupețind niciun efort. Stabilitatea USR, astăzi, reprezintă dovada peremptorie. Doar o mână de răuvoitori, între care dl Dan Lungu, individ ambițios, lipsit de scrupule, cred de cuviință s-o împroaște cu noroi.
Dl Dan Lungu va fi uitat că, depunându-și candidatura, mi-a solicitat o întrevedere, pe care, firește, i-am acordat-o, împrejurare în care mi-a declarat că dorește o „campanie curată”. I-am replicat că toate campaniile de alegeri din USR la care am participat, simplu membru sau candidat, din 1963 și până în 2013, cele din regimul trecut inclusiv, au fost curate. Dl Dan Lungu nu s-a ținut de cuvânt: a reușit s-o murdărească pe cea din 2018 cum n-au reușit nici chiar politrucii PCR înainte de 1989.
Suspiciuni, dezinformări și amenințări
II. Baza campaniei murdare a dlui Dan Lungu este triplă: suspiciuni fără temei, dezinformări sistematice și amenințări, mai mult sau mai puțin voalate.
1. Din bogata „corespondență” pe care a întreținut-o cu conducerea USR în ultima lună, se desprinde o neîncredere ofensatoare a dlui Dan Lungu în capacitatea acesteia de a organiza statutar și onest alegerile. A solicitat măsuri aberante de securitate a votului, cum ar fi prezența la urne a unor bodigarzi. Bănuindu-ne, probabil, de intenția de a vicia rezultatul. Că mă crede în stare de a proceda incorect, iată o dovadă că nu mă cunoaște. Nu că aș avea pretenția. Dar că își închipuie că e musai să viciez votul ca să câștig alegerile, iată o dovadă de orgoliu fără măsură. Și încă: neîncrederea îi are în vedere și pe membrii USR în general, socotiți de către dl Dan Lungu numai buni de a fi manipulați cu promisiuni deșarte și cu informații pe cât de tendențioase, pe atât de false. Un exemplu potrivit este chiar Programul dlui Dan Lungu. Din cele 8 puncte principale, 6 sunt deja îndeplinite în mandatele noastre anterioare, lucru binecunoscut membrilor noștri; un al 7-lea prevede acordarea de personalitate juridică Filialelor (ceea ce Statutul interzice pe bună dreptate, pentru că ar însemna pierderea calității de utilitate publică, așadar, între altele, a posibilității de a primi bani de la stat, și ar deschide totodată o poartă largă pentru fărâmițarea sau federalizarea USR, poartă pe care a intrat deja la UAP Alba-Iulia controversatul avocat și plastician Mârza, târîndu-și confrații într-un șir nesfârșit de procese, extinse apoi la USR și la ANUC!); în fine, un al 8-lea punct prevede reprimirea în USR a celor, în fond, autoexcluși care au întrunit trei Adunări Generale, din care justiția a declarat deja ilegale două, și și-au ales cu această ocazie altă conducere decât aceea actuală a USR, re-re-cunoscută în instanță prin sentințe definitive. Scriitorii considerați autoexcluși fiindcă au ales altă conducere nu sunt cei care au contestat U.S.R. Dovadă că dl Dan Lungu este membru, ca și alți contestatari.
2. Cu dezinformarea stă încă și mai bine dl Dan Lungu.
O primă problemă care îl macină este legată de banii cheltuiți de conducerea USR. Am scris bine: cheltuiți. De felul în care acești bani au fost obținuți, cu câte eforturi, dl Dan Lungu se dezinteresează suveran. Grija lui e că USR ar fi risipit un milion și jumătate de euro. Ceea ce nu știe (sau, lucru și mai grav, se preface a nu ști) este că fiecare ban public are o destinație precisă și nu poate fi folosit decât în condiții contractuale extrem de stricte. Jumătate din sumă, de altfel, o reprezintă banii de la buget pentru publicații, ordonatorul de credite fiind Ministerul Culturii și Identității Naționale, căruia USR îi transmite decontul cheltuielilor până la ultimul leu, însoțit de documente justificative. (De sume similare beneficiază, în urma demersului USR, și alte publicații din țară. Câtă exigență există în decontarea banilor, ne-a arătat-o dispariția revistei Cultura, incapabilă să facă față birocrației cu pricina!). Repartiția se face pe ANUC, conform unui protocol referitor la numărul și periodicitatea publicațiilor. E normal ca un săptămânal ca România literară să primească o sumă mai mare decât cele șapte lunare și un bilunar, câte are USR. Aici nu încape nicio neregulă. Aflat în corespondență cu un fost și regretabil consilier al unui fost și regretabil Ministru al Culturii, dl Dan Lungu e sfătuit de acesta să caute nod în papură revistelor USR, care ar fi citite doar de cei care le scriu! Despre importanța lor vitală pentru viața literară și pentru literatura actuală, niciun cuvânt!
3. Într-o ordine înrudită de idei, dl Dan Lungu le plânge demagogic de milă Filialelor, pe care Conducerea centrală le-ar defavoriza sub raport financiar. Din nou, dl Dan Lungu nu știe (sau se preface a nu ști) că Filialele rețin în întregime, pentru cheltuieli proprii, cotizațiile; că salariile la reviste și la Filiale sunt plătite, nu din cotizații, ci din fondurile centrale, ca și alte cheltuieli pentru evenimente curente. În plus, din cele 9 publicații bugetate, 6 aparțin Filialelor din țară. Un alt neadevăr prin care dl Dan Lungu încearcă să obțină voturi.
4. Un fel de șantaj îl constituie felul în care dl Dan Lungu le-a sugerat membrilor USR, prin e-mail-urile expediate la foc automat sau prin declarații mincinoase, că actuala conducere le-ar pune în primejdie pensiile suplimentare. Să nu ne mai jucăm spunând că sunt vorbe în vânt: sugestia cu pricina e o veritabilă imfamie! Nu numai că actuala conducere susține dintotdeauna pensiile suplimentare, care se acordă din primul nostru mandat, de la Legea nr. 8 / 2006, promovată de noi, nu numai că ele sunt garantate inclusiv în Programul meu, dar cine vorbește? Vorbește membrul unui partid politic care promovează un proiect de lege prevăzând desființarea tuturor pensiilor speciale, cu excepția celor pentru militari și magistrați! Acum îmi dau seama de ce în Programul dlui Dan Lungu se vorbește despre „finanțări suplimentare”, în loc de „pensii”: ca să nu se facă vreo legătură ticăloasă între D.L, membru al USR, și D.L., membru al... USR. Ca membru de partid politic, dl Dan Lungu se numără printre inițiatorii unei propuneri legislative, menită să abroge toate pensiile speciale nebazate pe principiul contributivității.
5. Între atâtea bazaconii, dl Dan Lungu mai emite una: reproșează actualei conduceri că a risipit banii scriitorilor pe procese intentate...scriitorilor. E vorba, ați înțeles, de cele 101 procese care au fost intentate USR de către cei câțiva (între 7 și 27) contestatari, constituiți într-o USR declarată ilegală în justiție, nicidecum de procese intentate contestatarilor de către cei 2600 de membri ai USR recunoscută ca legală de aceeași justiție.
P.S. Interesul major pentru bani al dlui Dan Lungu e mai vechi. Singura lui relație cu Filiala ieșeană din care face parte a constat în trei cereri de bani pentru deplasări în străinătate, bani prevăzuți într-un program al USR din urmă cu câțiva ani. Din cauza crizei dintre 2009-2012, programul a trebuit abandonat. Precizez că niciun membru al conducerii USR n-a beneficiat de el și că în ultimii ani USR n-a cheltuit niciun singur euro pentru astfel de deplasări. Eu însumi am venit de fiecare dată de la Paris, cât m-am aflat la UNESCO, pe banii mei.
6. Dl Dan Lungu n-a ezitat să amenințe conducerea USR. Las la o parte amenințările voalate, de tipul șantajului, utilizat în cazurile în care dl Dan Lungu n-a izbutit să obțină titlul de candidat special și ne-a inundat cu e-mail-uri prin care ne solicita pentru el însuși tot felul de informații pe care le putea găsi pe site-ul USR, în Statut, chiar și unele care nu erau neapărat destinate publicității. Nu e vorba de o curiozitate bolnăvicioasă, ci de intenția de induce ideea (falsă!) că avem ceva de ascuns, o neregulă sau o fraudă. Ca să nu mai spun că are grijă de fiecare dată când ne scrie să pună întrebările pe Facebook spre a fi citite de toată lumea. Intoxicare, în toată regula!
7. O amenințare cât se poate de directă, dl Dan Lungu a făcut într-o scrisoare adresată vicepreședintelui USR, Gabriel Chifu, și deopotrivă Consiliului din 9 martie. Și anume, că ne (mă includ și pe mine, deși numele meu nu apare în scrisoare) va acționa în judecată pentru că ne-am referit în ședința de Consiliu la anumite „probleme cu justiția” ale d-sale. Această referire a fost făcută, într-adevăr, ca răspuns la întrebarea unui membru al Consiliului, cu precizarea că atât Gabriel Chifu, cât și eu, am susținut aprobarea candidaturii dlui Dan Lungu, sub cuvânt că informațiile pe care le avem nu sunt oficiale și că, în orice caz, până va exista o sentință definitivă, dacă va exista, dl Dan Lungu se bucură de prezumția de nevinovăție. Informat greșit de către cineva, chiar în timpul ședinței, dl Dan Lungu a trecut la amenințări. Dacă nu s-ar fi umflat în pene și ar fi economisit ceva minte, dl Dan Lungu nu ne-ar fi obligat ca, pentru orice eventualitate, să încercăm să aflăm cum stau lucrurile dincolo de zvonuri. Am obținut un Raport al Curții de Conturi-Iași din care rezultă limpede că dl Dan Lungu, director și ordonator de credite al MNLR Iași, a încălcat un număr considerabil de legi, de ordonanțe de guvern și de alte reglementări printr-un management defectuos și că i s-au imputat unele sume de bani cheltuiți fără documente acoperitoare. Așa s-a ajuns la două procese pierdute de dl Dan Lungu, sentințele nefiind însă definitive. Are sau nu are dl Dan Lungu „probleme cu justiția”? E bine de știut totodată cine reproșează actualei conduceri a USR nepricepere managerială și gestiune frauduloasă! Ce încredere să-i acorzi unui om care pretinde că va îndrepta lucrurile la USR dacă va fi ales? Tot atâta câtă merita când a promis o „campanie curată”, care s-a dovedit, iată, curat murdară.
Á bon entendeur, salut!
Nicolae Manolescu,
Președintele Uniunii Scriitorilor din România
