Sub egida Uniunii Scriitorilor din România, Cenaclul Mariana Marin pornește la drum pe 18 februarie, de la ora 18:30, în spațiul primitor al Centrului Cultural Armean din București. Fiecare ediție va aduce împreună un poet și un prozator, într-un format care combină lectura, dialogul și dezbaterea argumentată. Critica nu se prezintă ca tribunal, ci instrument de limpezire, iar dialogul rămîne deschis, atent și onest.
Cenaclul este moderat de Sorin Despot (poezie), Bogdan Răileanu (proză) și Ioana Tătărușanu (criticǎ literară), cu implicarea și susținerea călduroasă a Ligiei Keșișian.
Gazdele cenaclului își formulează public, deschis, așteptările și speranțele legate de acest proiect. Textele de mai jos sînt declarații de intenție asumate, care conturează limpede spiritul, miza și temperatura acestui nou spațiu literar.
Nu e nevoie să coborâm, cu un gest intrat deja în clișeu, până la Junimea sau Sburătorul ca să recunoaștem și înțelegem rolul cenaclurilor în menținerea unei comunități vii și sagace, creatoare, da, în primul rând de literatură, dar nu mai puțin de gândire, interpretare și rezistență în fața unui climat sociopolitic care reclamă, cu tot mai mare urgență, reacție. Și când a fost altfel? O flanare prin istoria literară a ultimilor cincizeci de ani din România înregistrează, dacă privim către literatura ivită din Cenaclul de Luni, Universitas, Pavel Dan, Litere, Euridice, Max Blecher, Visceral, o nevoie permanentă de solidarizare în jurul artei. În ultimii ani, însă, poziției de autoritate a instituției cenaclului, căpătate mai ales prin însoțirea cu figura unui critic-patriarh, i s-a cântat, de către unele voci, prohodul, pe când altele au privit-o cu nostalgia faptului irepetabil. Între aceste două atitudini, și parcă împotriva lor, cluburi de lectură, cenacluri și alte evenimente de profil au împânzit câmpul literar autohton ca un simptom al nevoii de comunicare și comunitate, dar efasând, pe ici, pe colo, rigoarea elementară, cu vorba cuiva care știe mai bine, a unui „om care scrie” – aceea de a fi un neobosit cititor. Sub privirea blândă, dar intransigentă a unei poete care a știut, e drept că până la autodizolvare, cum să îmbrățișeze eticul de lucrătura literaturii, ne propunem să contrazicem boarea cam fatalistă sau, dimpotrivă, consumată în ușurătate, care s-a așezat deasupra proiectului cenaclier. — Ioana Tătărușanu
Încă mai există moduri de a vedea lumea diferit, iar asta trebuie încurajat la noua generație. Pentru că acesta este în definitiv scopul unui scriitor, de a arăta celorlalți viziunea lui asupra vieții. Cum arată construcția vieții pe care o conține noul scriitor? Aici cred că se formează scopul unui cenaclu de a fi pentru o vreme un port în rada căruia ancorează acești navigatori ai literaturii ca să-și prezinte intențiile. Într-o lume care se mișcă cu prea multă viteză, ideea de a supraviețui prin scris, așa cum a supraviețuit Mariana Marin comunismului, pare a fi o idee care nu se schimbă. — Bogdan Răileanu
Cenaclul Mariana Marin se naște dintr-o nevoie limpede – aceea de a pune literatura din nou în centrul conversației, cu tot ce presupune ea: rigoare, vulnerabilitate, luciditate, forță și sensibilitate. Mariana Marin, una dintre vocile decisive ale generației ’80, formată în jurul Cenaclului de Luni, a știut întotdeauna că poezia nu poate fi separată de conștiință – că esteticul, lăsat de izbeliște devine formă fără fond, iar eticul, fără forță artistică, nu poate fi mai mult decât teză ori manifest. În scrisul ei, tensiunea și echilibrul dintre cele două produce reală energie pentru motoarele literare ale zilelor noastre și sevă atât de necesară textului contemporan.
Sub umbrela primitoare a lui Madi, citim poezie și proză și le discutăm la cald – cu atenție reală pentru text, cu exigență, dar și cu o formă de grijă pentru celălalt. Traversăm un secol care ne vrea grăbiți, reacționari, pregătiți să aruncăm verdicte înainte de a formula întrebări. Tocmai de aceea, un cenaclu devine un spațiu de încetinire și de concentrare – un loc în care literatura își recapătă funcția de a crea comunitate, de a antrena gândirea critică și de a cultiva o blândețe activă, matură, lucidă, o anumită temperatură a conștiinței. Ne adunăm pentru a sărbători literatura, a înfrunta împreună fisurile acestei lumi și a face loc unui limbaj comun al înțelegerii și noilor arhitecturi literare. — Ligia Keșișian
Vrem un spațiu în care literatura să (ne) trăiască în timp ce își caută validarea. Citim atent, dialogăm onest și trudim pe text. Vocile proaspete stau la masă cu vocile – să zicem – ciupite de răgușeală, iar autoritatea se construiește prin rigoare, prin disponibilitatea de a asculta și de a pune în practică. Ne interesează textele aflate în mișcare, scriitura care caută, riscă, își asumă imperfecțiunea și tensiunea, fie ea a prezentului au ba. Figura tutelară a Marianei Marin este un reper de exigență morală și estetică, și nu o etichetă comemorativă. Îmi doresc ca acest cenaclu să devină un loc de întîlnire autentică între texte și oameni, texte și texte, oameni și oameni care cred că literatura e o formă de luciditate, de responsabilitate, de curaj. — Sorin Despot
Cenaclul Mariana Marin se desfășoară sub egida Uniunii Scriitorilor din România, cu susținerea Centrului Cultural Armean și va avea o frecvență bilunară. Întîlnirile vor fi documentate integral audio-video și vor fi puse la dispoziția publicului.
Pe miercuri, prieteni!
