A plecat dintre noi criticul, istoricul literar și profesorul Cornel Ungureanu, președintele Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România.
S-a născut la 3 august 1943, la Lugoj. A studiat la Școala Elementară Zăgujeni (1949–1956), apoi la Liceul „Traian Doda” din Caransebeș (1956–1960). A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, secția română-germană (1960–1965) și a devenit doctor în filologie în 1984.
După absolvirea studiilor superioare, a fost cadru didactic la Vălișoara și Zăgujeni (1965–1968), referent literar la Teatrul Național din Timișoara (1968–1970) și redactor la revista „Orizont” (1970–1990), unde a devenit redactor-șef adjunct (din 1990 până în prezent). A fost director al Teatrului Național din Timișoara (2000–2001) și profesor la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Timișoara.
A fost fondator și coordonator (împreună cu Adriana Babeți și Mircea Mihăieș) al grupului de cercetare interdisciplinară „A Treia Europă”. A fost secretar-adjunct al Asociației Scriitorilor din Timișoara și, din 1990, președintele Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România. A colaborat la numeroase publicații literare și la posturi de radio și televiziune din țară și din străinătate.
A debutat cu volumul La umbra cărților în floare, o panoramă a foiletonului critic românesc (1975), debut urmat de un număr impresionant de alte volume de critică și istorie literară, eseuri și studii, între care: Proză și reflexivitate. Studii și articole privind proza secolului XX (1977); Contextul operei. Studii privind „contextele” literare românești (1979); Imediata noastră apropiere. Studii de geografie literară, vol. I (1980); Proza românească de azi, vol. I (1985); Imediata noastră apropiere. Studii privind literaturile central-europene, vol. II (1991); Mircea Eliade și literatura exilului (1995); La vest de Eden. O introducere în literatura exilului (1995); Fragmente despre teatru (1998); A muri în Tibet, jurnal-eseu (1998); Europa Centrală. Memorie, paradis, apocalipsă (1998); Introducere în viața și opera lui Petru E. Oancea (1999); La vest de Eden. O introducere în literatura exilului, vol. II (2001); Despre regi, saltimbanci și maimuțe, jurnal-eseu, vol. I–II (2001); Mitteleuropa periferiilor. Studii privind literaturile/culturile Europei Centrale (2002); Ioan Slavici, monografie (2002); Europa Centrală. Geografia unei iluzii. Studii de geografie/istorie literară (2004); Despre Cercul literar de la Sibiu. Intervalul timișorean (2004); Octavian Goga, monografie (2007); Dicționarul romanului central-european din secolul XX (2005); Sorin Titel (2005); Istoria secretă a literaturii române (2007); Șantier 2. Un itinerar în căutarea lui Mircea Eliade (2010); Introducere în opera lui D. R. Popescu (2014); Ioan Holender. De la Timișoara la Viena (2014); Vasile Voiculescu. Oglinzi paralele (2014); Literatura Banatului. Istorie, personalități (2016); Arta paricidului la români (2017); Geografia literară a României, vol. I și II (2022–2024) ș.a.
A îngrijit și a prefațat un număr copleșitor de cărți ale unor autori clasici și contemporani: Ion Pillat, Dumitru Radu Popescu, Vasile Voiculescu, Anghel Dumbrăveanu, Anișoara Odeanu, Mircea Ciobanu, Danilo Kiš, Vasko Popa, Petre Stoica, Jaroslav Hašek, György Konrád, George Bălăiță, I. D. Sârbu, Deliu Petroiu, Ion Maxim, Ovidiu Cotruș, Richard Wagner, Hermann Broch, Hugo von Hofmannsthal, Marius Munteanu, Miloš Crnjanski, Aurel Buteanu ș.a.
Impresionanta sa creație a fost distinsă cu importante premii, precum: Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din România (1975); Premiul pentru Critică și Istorie Literară al Uniunii Scriitorilor din România (1979, 1985 și 1995); Premiul „Ovidiu Cotruș” al revistei „Familia” (2001); Laureat „Opera Omnia” la Festivalul Internațional „Tudor Arghezi” (2015); Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române – Secțiunea Filologie și Literatură etc.
Este Cetățean de Onoare al Municipiului Timișoara și Cetățean de Onoare al comunei natale, Zăgujeni.
Intelectual desăvârșit, cu un uriaș orizont enciclopedic, o viziune și o cuprindere culturală egalate doar de impresionanta sa modestie și discreție, Cornel Ungureanu a fost mentorul generațiilor de scriitori bănățeni din deceniul al șaptelea încoace, omul cu un suflet minunat și o generozitate ieșită din comun, care a lansat și consacrat un număr covârșitor de critici și istorici literari, poeți și prozatori, beneficiari ai desăvârșitei sale empatii, ai sprijinului și ai solidarității lui necondiționate.
Prin dispariția lui Cornel Ungureanu, comunitatea culturală timișoreană și cultura română pierd una dintre cele mai semnificative personalități, o figură marcantă de spiritualitate românească și central-europeană din ultima jumătate de secol.
