Uniunea Scriitorilor din România, Filiala București – Critică, istorie literară, eseu anunță cu durere încetarea din viață, în ziua de 21 decembrie, a istoricului literar, criticului, jurnalistului, profesorului universitar Victor Vișinescu.
S-a născut la 4 martie 1933 în comuna Buzoești, Argeș. După școala generală în comuna natală, între 1945 și 1951 a fost elev al Liceului „Al. I. Ghica” din Alexandria. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în 1955. La aceeași universitate a obținut în 1974 titlul de doctor în științe filologice cu o lucrare dedicată Sofiei Nădejde.
A urmat, între 1965 și 1967, și un doctorat la Université de Dijon. Faculté des lettres et des sciences humaines, cu o temă legată de opera lui Panait Istrati, doctorat nefinalizat, însă, din cauza faptului că nu i s-a mai permis să părăsească țara pentru susținerea tezei.
Între 1955 și 1961 a fost reporter și apoi redactor la ziarul „Scânteia”. În 1961 a devenit preparator, ulterior, asistent la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București. A funcționat ca lector la Institutul de Limbi Străine din Beijing între anii 1963 și 1965 și la Universitatea din Dijon între 1965 și 1967.
Între 1968 și 1981 a predat în cadrul Facultății de Ziaristică a Academiei „Ștefan Gheorghiu”. Din 1981 a condus Serviciul Bibliografie Națională al Academiei Române (1981-1990). Între 1993 și 2016 a fost conferențiar, decan la Facultatea de Filologie și Jurnalism din cadrul Universității „Hyperion” din București.
Victor Vișinescu a debutat literar în 1953, în „Almanahul tinerilor scriitori”, colaborând, de-a lungul vieții, la „România literară”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Manuscriptum”, „Presa noastră”, „Revista de pedagogie” și altele. Dintre volumele publicate, extrem de variate ca domeniu și tematică, sunt de menționat: Din chinurile vieții (1968), Sofia Nădejde (1972), Mesajul militant al presei române (1978), Valori lexicale și stilistice în publicistica literară românească (1981), Aici e Pământul (remember China-Franţa) (1984), În Alma Mater și în Viață (proză, 1990), O istorie a presei românești (2000), Jurnalism contemporan (2002), Stilistica presei contemporane (2003), Cultură profesională și creativitate în jurnalism (2008), Lumile în care am trăit (2008), Poeziile iubirii (2009), Iubirile ca vis și adevăr (2013), Omul în robia simțurilor (2018). A realizat ediții din scrierile Sofiei Nădejde (1978) și ale lui Raicu Ionescu-Rion (1971).
Prin dispariția lui Victor Vișinescu, istoriografia literară, istoriografia și teoria presei românești suferă o mare pierdere.
