Uniunea Scriitorilor din România, Filiala București – Critică, istorie literară, eseu anunță cu tristețe că s-a stins din viață, în ziua de 16 ianuarie 2026, actorul, istoricul literar, teatrologul, teologul, memorialistul, jurnalistul, universitarul Răzvan Gabriel Ionescu.
S-a născut în București, la 2 noiembrie 1955, și a urmat, între anii, 1975 și 1979, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, „I.L. Caragiale”, din București. A absolvit, de asemenea, Facultatea de Teologie a Universității din București, în 1996.
A fost doctor al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” și al Universității „Ovidius”, din Constanța. A jucat la „Teatrul Tineretului” din Piatra Neamț, la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, din București, și la Teatrul Național „I.L. Caragiale”, din București, unde a apărut în piese de Chikamatsu Monzaemon, Lucian Blaga, Tenesee Williams sau Richard Sheridan, între 1991 și 2009. Timp de un an, între 1996 și 1997, a îndeplinit funcția de atașat cultural la Centrul Cultural Român din New York.
A fost profesor la Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius”, din Constanța. A lucrat și ca jurnalist, fiind redactor, apoi redactor-șef la revistele „Credința ilustrată” și „Lumea credinței”.
A colaborat, de-a lungul anilor, cu rubrici, la „Suplimentul literar-artistic al ziarului Scânteia tineretului” („SLAST”), „Adevărul literar și artistic”, „Litere Arte & Idei” – supliment cultural al ziarului „Cotidianul”, Suplimentul cultural „Foaie pentru minte, inimă și literatură la „Gazeta de Transilvania”, „România liberă”, „Ziua”, „Lumea credinței”, „Credința ilustrată”, „Renașterea” etc.
Dintre volumele publicate se rețin: Timpul omului din eternitatea Domnului – 33 de luminânde și o singură fereastră (2003), Semnele sacrului – așteptare și ritual (2004), Teologia culturii, cultura teologiei (2005), Civilizația Cuvântului – retorica pe drumul către Logos (2005), Biserica și Teatrul (2006), Teodrama – modalități de comunicare în ceremonialul creștin și spectacolul teatral (2006), Un episcop uitat și cărțile lui – Dionisie Romano (1806-1873) (2007), România și Julieta… la fix, scrieri apocrife (2007), Când sfinții mergeau la teatru. Ecouri dintr-un altfel de Bizanț (2007); Obiecte pierdute (2011), Teologie și politică. Tradiții, erori, detalii iconice, mărturii istorice și aspecte mai puțin cercetate în raportul dintre teologie și politică din perspectivă creștină (2014; 2015), Studii de teologie fundamentală și morală ortodoxă (2016). Ultimul său volum a fost de memorialistică : Ce mult v-am iubit… Amintiri I (2022).
Prin dispariția lui Răzvan Ionescu, scena românească, teatrologia, teologia suferă o pierdere deosebit de grea.
