A plecat dintre noi, în ziua de 22 martie 2025, poetul, prozatorul și eseistul Lazăr Zăhan.
S-a născut în 1946, în localitatea Soporu de Câmpie, judeţul Cluj.
A absolvit Facultatea de Filosofie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. După terminarea facultăţii, a lucrat ca profesor de ştiinţe sociale în Sibiu, la Colegiul Naţional „Octavian Goga” și la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”.
A debutat în 2005 cu romanul Portretul, Editura Dacia. A mai publicat romanele: Drumul, 2006; Decembrie, 2008; Clopotul de catifea, 2010; Strigătul Umbrei, 2016 (Premiul de Proză al Filialei Sibiu a USR); Concertul alb, 2020.
A publicat volumele de poezie: Oglinzi în amurg, 2011; Orologiile înserării, 2012; Melancolii adiacente, 2013; Diapazonul de șoapte, 2015 și Cartea poemelor târzii, 2021 (Premiul de Poezie al Filialei Sibiu a USR).
A colaborat cu eseuri de filosofie la reviste și antologii din Sibiu.
Pentru literatura și comunitatea noastră, dispariția dintre noi a lui Lazăr Zăhan reprezintă o dureroasă pierdere.