Filiala Brașov a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu tristețe trecerea în veșnicie a eseistului, filosofului, criticului și istoricului literar Aurel Ion Brumaru.
Aurel Ion Brumaru s-a născut la 2 aprilie 1943, în Strâmtura, jud. Maramureș.
Filosof, eseist.
Discipol al filosofului Petre Țuțea.
Înscris la cursurile Facultății de Istorie-Filosofie, secția Defectologie, a Universității „Babeș-Bolyai”, absolvent al Facultății de Filosofie, secția Psihologie, Universitatea București.
Fiul Paraschivei (n. Chiuzbăianu) și al lui Ion Brumaru.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Brașov, din 1993.
Colaborări cu eseu și cronică de carte la publicațiile: Gazeta literară, Contemporanul, Teatrul, România literară, Luceafărul de dimineață, Amfiteatru, Familia, Tribuna, Ramuri, Vatra, Transilvania, Ateneu, Cronica, Argeş, Poesis, Gazeta de Transilvania/ Foaie pentru Minte, Inimă şi Literatură, Vatra veche, NadOdrze (Polonia), Lumină Lină, Origini (USA).
Colaborator la peste douăzeci de volume colective, lucrări coordonate de Florentin Popescu, Emil Manu, Ion Pogorilovschi, Mircea Brenciu-Freund, Dumitru Dem Ionașcu, Artur Silvestri, Irina Petraș, M. Diaconu etc.
Redactor la Astra și Vatra veche.
Lucrări traduse în franceză și italiană. A tradus din literatura universală, împreună cu Adrian Hamzea, lucrarea lui Tamasi Aron, Blazonarzii, Editura Kriterion, 1980.
A debutat în 1965 în paginile Gazetei literare.
Debutul editorial s-a produs în 1975 la Editura Eminescu, cu volumul Literatură și cunoaștere, în colaborare cu Mihai Nadin.
Premii literare: Premiul „Octav Şuluţiu” pentru critică, istorie literară şi eseu al Filialei Braşov a USR (1995); Premiul Special „Octav Şuluţiu” al Filialei Braşov a USR (2001); Premiul „Octav Şuluţiu” pentru eseu (2006); Diplomă de Excelenţă acordată în 2004 de Asociaţia Română pentru Patrimoniu; Diplomă de Excelenţă acordată în 2005 de Societatea Literară „Mihai Eminescu”, New York; Diplomă de Onoare acordată în 1994 de Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român ASTRA; Diplomă de Excelenţă acordată în 2012 de Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român ASTRA.
Filiala Brașov a Uniunii Scriitorilor din România i-a acordat premiul Opera Omnia (2019).
Operă: Literatură și cunoaștere, în colaborare cu Mihai Nadin (1975); Masca Princepelui (1977); Ființă și Loc (1990); Pariul cu legenda sau Viața lui Petre Țuțea așa cum a fost ea (1995); Despre Ființa Românească (2001); Repere ale gândirii românești, în colaborare cu Vasile Gogea (2003); Ființa muzicală, vol. I (2005); Destin deturant – schiță monografică Mihai Arsene (2007); Lecția labirintului. 11 prelegeri de Filosofie a culturii și o Addendă (2012); Forma filosofică (2017); Pustia și călătorul, versuri regăsite (1969-1974) (2019); Apologii & Navigații (2019). Ultima lucrare publicată a fost culegerea de eseuri Întemeierea, publicată în 2024 la Editura Eikon.
