Uniunea Scriitorilor din România anunță cu deosebită tristețe dispariția dintre noi a poetului Ioan Moldovan, reprezentant valoros al generației ’80, fost redactor-șef al revistei Familia.
Ioan Moldovan s-a născut în anul 1952, în județul Cluj.
A absolvit Liceul „George Barițiu” din Cluj.
În 1972 a început studiile superioare la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai”– secția română-latină și, începând cu anul al doilea, a activat la revista studențească Echinox, fiind redactor, apoi secretar de redacție.
A făcut parte din al doilea val echinoxist; la revistă și cenaclu, sub conducerea lui Marian Papahagi, la cursuri, seminarii și grupe de cercetare sub îndrumarea lui Mircea Zaciu și a Ioanei Em. Petrescu.
A publicat poezii, articole, recenzii în reviste clujene, primind premii pentru poezie.
După absolvire a lucrat ca profesor în Maramureș, la Cavnic, Baia Sprie și Baia Mare, continuând să publice în publicațiile locale și în revistele clujene.
A debutat editorial în 1980, cu volumul de poezie Viața fără nume, prefațat de Ion Pop, la Editura Dacia din Cluj-Napoca.
Au urmat volumul Exerciții de transparență, publicat la Editura Cartea Românească (1983) și volumul Insomnii lângă munți, la aceeași editură (1989).
În paralel, a făcut parte din colectivul de colaboratori ai Dicționarului de scriitori români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu, redactând peste 40 de articole.
În primăvara anului 1989 s-a mutat la Oradea, fiind primit în redacția revistei Familia. În ianuarie 1990 a devenit redactor-șef al acestei publicații.
Din creația sa poetică s-a tradus în maghiară, engleză, germană, albaneză și franceză.
A colaborat la diverse reviste literare din țară.
Ioan Moldovan a publicat numeroase volume de poezie, printre care: Arta răbdării; Avantajele insomniei; Tratat de oboseală; Interioarele nebune; Celălalt pește; Însemnări primitive; Mainimicul; Timpuri crimordiale; Multe ar mai fi de spus.
A făcut parte din multe antologii.
Pentru poezia sa a primit premii literare importante, precum: Premiul Filialei Cluj (1993); Premiul Filialei Arad (2005); Premiul pentru Poezie al Fundaţiei Culturale Principesa Margareta (Săvârşin, 2011); Premiul Opera Omnia al Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor (2012); Trofeul „Cununa de Lauri de la Gyula”, Ungaria (2013); Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru Poezie (2019), pentru volumul „Multe ar mai fi de spus”; Premiul Național „Tudor Arghezi” (2022).
În anul 2004 a fost distins cu Meritul Cultural în grad de Ofiţer de către Preşedinţia României.
Prin dispariția lui Ioan Moldovan, poezia română suferă o ireparabilă pierdere.
