Uniunea Scriitorilor din România anunță cu profundă durere dispariția scriitorului Ion Vianu.
Medic psihiatru şi scriitor, Ion Vianu, fiul criticului literar Tudor Vianu, s-a născut la 15 aprilie 1934, la Bucureşti.
A urmat studii de filologie clasică, iar ulterior medicina.
Format în clinica universitară de psihiatrie de la Spitalul „ Alexandru Obregia” din Bucureşti, cadru didactic, Ion Vianu a emigrat în anul 1977, ca protest împotriva utilizării psihiatriei în scopuri politice. În Elveţia a practicat medicina în mediul privat. A activat în domeniul apărării drepturilor omului în psihiatrie. A publicat în străinătate articole şi studii privind istoria şi filosofia psihiatriei.
După 1990, a scris articole articole în revistele 22 și Lettre Internationale.
Ca eseist, a debutat cu volumul Stil şi Persoană (1975, Premiul Uniunii Scriitorilor din România).
Ion Vianu se numără printre autorii textelor din volumul De ce m-am întors în România, coordonat de Sandra Pralong 2010.
Pentru volumul Amor intellectualis, Ion Vianu a primit Premiul Cartea Anului (2010), acordat de revista România literară, iar pentru cartea Investigaţii mateine. Amintiri a fost distins cu Premiul „Romulus Rusan” pe anul 2022.
Dintre volumele sale, amintim: Introducere în psihoterapie, 1975; Amintiri în dialog, în colaborare cu Matei Călinescu, 1994; Caietele lui Ozias, 2004; Paramnezii, 2005;
Vasiliu, foi volante, 2006; Blestem și Binecuvântare, 2007; Investigații mateine, 2008; Exercițiu de sinceritate, 2009; Amor intellectualis, 2010; Frumusețea va mântui lumea și alte eseuri, 2015; Elegie pentru Mihai, Polirom, 2018.
Prin dispariția intelectualului de înaltă ținută Ion Vianu, cultura română suferă o ireparabilă pierdere.