Uniunea Scriitorilor din România anunță cu profundă durere încetarea din viață a poetului Ioan Es. Pop.
S-a născut la Vărai, județul Maramureș, la 27 martie 1958.
A absolvit Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română – limba și literatura engleză a Universității din Baia Mare.
Ca student, a activat în Cenaclul „Nord” al revistei studențești omonime, fiind, între 1981 – 1983, și redactorul-șef al acestei publicații.
Din 1987 a participat la ședințele Cenaclului „Universitas” din București, condus de criticul și profesorul Mircea Martin.
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1994.
A fost editor-șef al „Ziarului de duminică”, supliment al „Ziarului Financiar”, și editor senior al revistei „Descoperă”.
Ioan Es. Pop a debutat editorial cu volumul Ieudul fără ieșire, în 1994. A publicat apoi volumele: Porcec, 1996; Pantelimon 113 bis, 1999; Podul, antologie, 2000; Rugăciunea de antracit/ The Anthracite Prayer, antologie bilingvă, 2002; Petrecere de pietoni, 2003; Confort 2 îmbunătățit (împreună cu Lucian Vasilescu), 2004; Lumile livide/ The Livid Worlds, antologie bilingvă, 2004; No Exit, antologie, 2007; Unelte de dormit, 2011; Arta fricii, 2016.
Poezia lui a fost tradusă în mai multe limbi europene și asiatice.
Pentru poezia sa, Ioan Es. Pop a obținut numeroase premii, între care: Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din România (1994); Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1994); Premiul de Debut al revistei „Poesis” (1994); Premiul Festivalului Național de Poezie de la Sighetu-Marmației (1994); Premiul Primăriei Municipiului București pentru cel mai bun volum din colecția „Poeții orașului București” (1996); Premiul Academiei Române pentru Poezie; Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru Poezie (1999); Premiul „Cununa de Lauri” a Turnirului de Poezie de la Alicante (2019); Premiul Național de Poezie „Lucian Blaga” (2024).
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer în anul 2004.
Prin dispariția lui Ioan Es. Pop, poezia română suferă o ireparabilă pierdere.
Ioan Es. Pop la primirea Premiului Național de Poezie „Lucian Blaga”, 9 mai 2024