Uniunea Scriitorilor din România anunță cu tristețe decesul scriitorului și cineastului Constantin Stoiciu.
Constantin Stoiciu s-a născut la 15 februarie 1939, la Iași.
A fost scriitor, jurnalist, editor, scenarist și regizor.
A absolvit Facultatea de Filosofie, Universitatea din București, 1967.
A lucrat ca ziarist la: România literară, Luceafărul, Scînteia, Scînteia tineretului, Ramuri, Convorbiri literare, Contemporanul.
S-a refugiat în Grecia în 1981 și s-a stabilit în Canada în 1982.
A fost fondator și președinte – director general din ianuarie 1983 până în aprilie 2007 al Editurii de literatură generală de expresie franceză HUMANITAS.
Constantin Stoiciu a debutat în revistele Viața studențească (1963) și Luceafărul (1964).
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din 1967 și membru al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România din 1968.
A obținut Premiul pentru Proză al revistelor Viața studențească (1965) și Luceafărul (1966).
A realizat scenariile filmelor: Diminețile unui băiat cuminte (1967); Legenda (1968); Decolarea (1971); Filip cel bun (1975); Ultimele zile ale verii (1976) și E-atît de-aproape fericirea (1978).
A fost producător de film la Casa de Filme Unu până în 1982.
A colaborat la Radio Europa Liberă (1981-1987) și BBC (după 1990).
A avut o rubrică săptămânală în ziarul Cotidianul (2001-2002) și o rubrică bilunară în revista Cultura (octombrie 2007-octombrie 2015).
Dintre volumele sale, amintim: Dimineața, povestiri, 1966; Peștele de fontă, 1968; Trufie, roman, 1974; Pasarela, roman, Ed. Eminescu, 1979; De l’insouciance, roman, Ed. Humanitas, Montreal, 1994; Despre farmecul levantin (tradus de Ioana Diaconescu), 1995; Le fuyard (Fugarul), roman, Montreal, 2002; Pelerinii, eseuri, 2003; Răfuieli, 2009; O natură fericită, 2012; Diminețile lui Leopold în teritoriu, 2020.
A fost premiat de mai multe ori pentru activitatea sa de scenarist.
Prin dispariția lui Constantin Stoiciu, literatura și cinematografia noastră suferă o dureroasă pierdere.