A plecat dintre noi, în ziua de 6 decembrie 2023, poetul, prozatorul și dramaturgul Doru Moțoc, membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Sibiu.
S-a născut la Sibiu, în 12 iunie 1939, într-o familie de învățători.
A studiat la Școala din Câineni, jud. Vâlcea (în această localitate din Valea Oltului a fost și înmormântat), la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu și la Liceul „Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea. A fost licențiat al Facultății de Filologie din București (1962).
Activitatea sa a fost legată mai ales de lumea teatrului și a presei, ca animator, actor, profesor de regie, redactor, publicist comentator, fondator de ziare și reviste după 1989, la Pitești, Râmnicu Vâlcea (oraș al cărui „cetățean de onoare” a fost), Sibiu.
A participat – cu inițiative personale sau colaborări și conferințe – la congrese și festivaluri din țară și din străinătate (Râmnicu Vâlcea, Pitești, Piatra Neamț, Brașov, Sibiu, Kiev, Sofia, Gabrovo, Elbasan, Brno etc.).
Printr-un manifest publicat în revista „Transilvania” de la Sibiu a lansat, în 2001, proiectul „Teatrul imaginativ – o propunere pentru secolul XXI”.
A primit numeroase premii și distincții pentru activitatea sa literară și publicistică, între care: Premiul Revistei „Argeș” pentru întreaga creație teatrală; Premiul Filialei Sibiu a U.S.R. în anii 2000, 2003 și 2012; Premiul de Excelență „Anton Pann” pentru întreaga operă.
Cele mai importante opere ale lui Doru Moțoc, piese de teatru (jucate la teatre din țară și din străinătate sau adaptate pentru radio și televiziune), proză și poezie sunt: La Colorado, aproape de stele (debutul din 1976, la Teatrul de Televiziune); Înainte de revărsatul zorilor; Undeva, o lumină; Acolo; Capcana; Ape și stele; Cam târziu, domnule Godot!; Foca albastră (Piesa Anului la Clubul Dramaturgilor Români al USR); Dialog nocturn despre o piesă nescrisă; Catedrala pierdută; Zece poeme de dragoste; Provocare sau Zborul – ce fericire.
Doru Moțoc a fost unul dintre cei mai vechi și mai importanți membri ai Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor.
Moartea sa reprezintă o grea pierdere pentru Râmnicu Vâlcea, pentru Sibiu, pentru literatura noastră de azi.
