A plecat dintre noi, după o lungă și grea suferință, poetul și traducătorul Dușan Petrovici.
Născut la 23 august 1938, comuna Variaş, județul Timiş, a urmat școala primară în localitatea natală și a absolvit Liceul C.D. Loga, Şcoala Tehnică de Chimie și Facultatea de Medicină Veterinară din Timişoara (1962–1965).
A fost corector la revista „Orizont”.
În 1982, a emigrat în Germania, unde a trăit, până la sfârșitul vieții, în orașul lui H. Heine, Dusseldorf.
A colaborat la importante publicații literare, precum: „Orizont”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „Echinox” etc.
A debutat cu volumul Lebede ale puterii (1972), care l-a propulsat printre cei mai importanți poeți ai momentului.
A publicat numeroase cărți de poezie, între care: Obelisc (1973); Neînceputa mireasmă, (1975); Obiecte pierdute (1980); Clima temperată (1981); Autobiografie ermetică (1992); Zaruri de apă (1999); Nopţi westfalice (2003) ș.a.
A tradus antologia 65 de povestiri (1970); Vladimir Ciocov, Nelinişti albe (1978); M. Bulatović, Cocoşul roşu zboară spre cer, (1978) și Spirala de aur, poeţi sârbi din România (1980).
Poezia sa figurează în Antologia savremene rumunske poezije/ Poeţi contemporani din România (1981).
A fost distins cu Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din România (1972) și Premiul pentru Poezie al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (1994).
Prin dispariția lui Dușan Petrovici, poezia română contemporană pierde una dintre cele mai distincte voci, un fermecător personaj boem și un talent de mare forță lirică.
