A plecat dintre noi poetul Iosif Caraiman.
Născut la 31 martie 1948, Feneş, județul Caraş-Severin, a urmat clasele primare în Feneş, Gimnaziul la Armeniş și Liceul de Matematică-Fizică „Traian Doda” din Caransebeş (1962–1967).
A debutat în 1966.
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1999.
A colaborat la publicațiile: „Orizont”, „Echinox”, „Steaua”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Familia”, „Orient Latin”, „Tomis”, „Semenicul”, „Flamura”, „Timpul”, „Revista noastră”, „Jurnal”, „Confluenţe”, „Renaşterea bănăţeană”, „Timişoara” etc.
A publicat volumele de poezie: Frunză verde de istorie (1996), Omul şi pruncul (1996), Naşterea, surâsul (1998), Laic şi risipitor sau Proletar, bărabă şi-o grenadă pe geafecea (1999), Fratele fiului (2003), Clopotnița dintre ceasuri (2005), Viersuriri din Ţara Feneş (2013), Ultima gară (2016) și Cain Amaraziliene (2017) și a fost prezent în antologiile Afinităţile izvoarelor (1985) și Zona. Prozatori şi poeţi timişoreni din anii ’80 şi ’90 (1997).
A fost distins cu Premiul pentru Poezie al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor (2003).
Prin plecarea dintre noi a lui Iosif Caraiman, literatura bănățeană pierde una dintre cele mai puternice voci ale poeziei din Țara Almăjului, un om cu destinul martirajului, blajin și blând, iubit și apreciat de întreaga breaslă scriitoricească din partea de vest a României.
