Uniunea Scriitorilor din România anunță cu profundă tristețe încetarea din viață a teatrologului George „Biță” Banu.
Critic, eseist, profesor universitar de studii teatrale, George Banu s-a născut la 22 iunie 1943, la Buzău și a studiat la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti, secţia de Teatrologie – Filmologie.
S-a stabilit în Franța în anul 1973, a fost profesor de teatrologie la Sorbona, dar a predat și în Belgia, la Universitatea Louvain la Neuve.
A fost preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (1994-2001) și director al Academiei Experimentale de Teatru (1991-2000). Din martie 2013 a devenit membru de onoare al Academiei Române și a fost membru al UNITER. A primit numeroase distincții și premii, fiind Cavaler Des Arts et des Lettres (1989), distins cu Palmes académiques, Cavaler al Meritului Național, Ofițer al Ordre des Arts et des Lettres.
George Banu a fost Doctor Honoris Causa al mai multor universități europene, iar din anul 2006, al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, București.
În anul 2012, a primit Premiul Special al Festivalului Internațional Shakespeare.
Scrierile sale au fost publicate de cele mai mari edituri pariziene și traduse în numeroase limbi.
George Banu a susținut un doctorat în estetică la Universitatea București, cu teza „Modurile comunicării teatrale în secolul XX” (1973), apoi un doctorat cu teza „L’Orient et le nouveau utopique (Brecht, Meyerhold, Eisenstein)”, susținut în 1978 la Universitatea Paris III, și un doctorat de stat în Franța: „Pratiques de la mémoire dans l`art de la mise en scène au XXe siècle”, susținut în 1987 la Universitatea Paris III.
Din vasta sa operă, pot fi amintite lucrări de referință precum: Teatrul memoriei; Roșu și aur: teatrul spectatorului; Actorul pe calea fără de urmă: zile de teatru în Japonia; Ultimul sfert de secol teatral; Peter Brook. Spre teatrul formelor simple; De la moartea copilului la uciderea copilului – Teatru și sculptură; Scena supravegheată. De la Shakespeare la Genet; Spatele omului: pictură și teatru; Repetițiile – Teatrul Reînnoit în Secolul Regiei; Teatrul de artă sau forma și viața, Nemira; Reformele teatrului în secolul reînnoirii, Nemira; Parisul personal. Autobiografie urbană; Nocturne; Iubire și neiubire de teatru; Monologurile neîmplinirii; Scena modernă. Mitologii și miniaturi; Japonia, Imperiul teatrului, precum și numeroase volume în limba franceză: Bertolt Brecht ou le petit contre le grand (Paris, Aubier Montaigne, 1981); Le Théâtre, sortie de secours (Aubier, 1984); L'acteur qui ne revient pas. Journées de théâtre au Japon (Aubier, 1986, Folio, 1993); Mémoires du Théâtre (Actes Sud, 1987 Babel); Le Rouge et l'Or, une poétique du théâtre à l'italienne (Flammarion 1989); Opéra, théâtre: une mémoire imaginaire (Paris, L’Herne, 1990); Le théâtre, ou l’instant habité (Paris, L’Herne, 1993); Genet à Chatila (Arles, Actes Sud, 1994); Avec Brecht (Actes Sud, 1999); Notre Théâtre. La Cerisaie (Actes Sud, 1999); Les Cités du Théâtre d'Art. De Stanislavski à Strehler (Editions Théâtrales, 2000); Les Voyages du comédien (Gallimard, Collection Pratique du Théâtre, 2012); Amour et désamour du théâtre (Arles, Actes Sud, 2013); La porte au coeur de l'intime (Arles, 2015).
De-a lungul existenței sale, George Banu a fost un neobosit promotor al artei teatrale, participant activ la manifestări teatrale pe toate meridianele, un iubitor al artei scenice pe care a slujit-o cu o energie exemplară.
Prin dispariția lui George Banu, teatrul românesc și universal suferă o dureroasă, ireparabilă pierdere.